Sezonul rece este perioada în care majoritatea afecţiunilor se acutizează. Dintre acestea, locul al doilea ca frecvenţă în topul infecţiilor din organism îl ocupă cele urinare. Cele mai afectate de această boală sunt femeile. Statisticile arată că una din cinci femei riscă să dezvolte această boală în cursul vieţii.
Infecţia urinară este o afecţiune provocată de diferiţi agenţi patogeni precum bacterii, fungi şi paraziţi. În funcţie de localizarea la nivelul aparatului urinal se poate vorbi despre: infecţie uretrală, vezicală sau cistită.
Cea mai frecventă cauză poate fi infectarea cu Escherichia Coli, o bacterie existentă în intestinul gros al omului, care atunci când ajunge în tractul urinar provoacă infecţia. Alţi microbi care dăunează sunt: Klebsiela, pseudomonas, stafilococ, chlamidia sau paraziţi precum Tricomonas.
Simptomele variază în funcţie de vârstă, sex şi localizarea infecţiei la diferitele niveluri ale tractului. Printre acestea se numără: nevoia de a urina frecvent, durere la urinare, senzaţia de arsură, usturime, culoarea diferită a urinei, dureri în zona abdomenului inferior, dureri coliative în lojile lombare, mai ales când infecţiile interesează direct rinichii (unilateral sau bilateral).
Diagnosticarea infecţiilor urinare se bazează pe simptomatologia descrisă de pacient pe baza examenului clinic efectuat de medic sau a analizelor de laborator. În cadrul acestora, efectuarea uroculturii este obligatorie, pentru că are rolul de a indica la care antibiotic este germenul producător de infecţie cel mai sensibil.
Nerespectarea acestei reguli poate duce la crearea de rezistenţă a tulpinilor microbiene care au produs infecţia, îngreunând tratamentul.
Prevenire şi tratament
Pentru a evita cronicizarea infecțiilor urinare prin ascensiunea lor până la rinichi, un prim tratament recomandat este cel igienodietetic, bazat pe consumul de lichide suficiente pentru a crea o diureză corespunzătoare spălării căilor urinare (apă simplă, ceaiuri de cozi de cireșe, mătase de porumb).
Pe baza antibiogramei date de analiza de urocultură, se realizează și tratamentul antibiotic.
Merişoarele au acţiune bactericidă (datorită acizilor benzoic şi citric), diuretică, antiinflamatorie şi antiinfecţioasă. Sunt un dezinfectant urinar şi dizolvă uraţii.
Ceaiul obţinut din frunze de merişor se administrează ca diuretic şi antiseptic în tratamentul bolilor căilor urinare. Din acest decoct se ia câte o lingură la un interval de trei-patru ore, până dispar simptomele bolii.
Metodele de prevenire se află la îndemâna tuturor prin: evitarea frigului, umezelii, rezolvarea rupturii de perineu dacă aceasta s-a produs în timpul naşterilor la femei, rezolvarea anomaliilor tractului urinar la copii, evitarea constipaţiilor cronice şi o toaletă corectă şi permanentă a regiunii genito-peri-anale.
Principala cauză a infecţiilor urinare este expunerea excesivă la frig.