Mama și tata sunt pensionari. Nu știu cum ar vota la niște alegeri anticipate, dar sunt sigură că probabilitatea de a pune ștampila pe PSD este destul de mare. Avem fiecare bătrânii noștri și mulți îi muștruluim când trădează nostalgii după comunism sau ne zic „PSD-ul mi-a mărit pensia”. Îi învinuim că gândesc pe termen scurt, că nu se gândesc la viitor, la povara aruncată pe umerii copiilor de către măsurile populiste, dar fără fundament economic. Suntem părinți și copii scindați de către o societate care încă nu își găsește cursul, după 30 de ani de la o cotitură care ar fi trebuit să ne conducă spre mai bine.
În realitate, simțim că alergăm după fata Morgana și că osteneala căutării a devenit cronică. Ne învârtim într-un cerc al promisiunilor neîmplinite, devenite imortele electorale: promisiunea spitalelor noi, promisiunea politicienilor altfel, promisiunea autostrăzilor. Promisiunea unei vieți decente.
Situaţia pensionarilor în Dolj
În realitate, în luna septembrie, din aproape cinci milioane de pensionari, doar 22.555 au primit o pensie de peste 5000 de lei. În județul Dolj, 24% dintre beneficiari primesc pensia minimă. Un sfert din pensionarii unui județ de 600.000 de locuitori trăiesc, așadar, la limita subzistenței, cu o pensie de 704 lei. Până la 1 septembrie, se descurcau cu 640 de lei. E ușor să aruncăm vina pe perspectiva lor îngustă. Am făcut-o și eu de multe ori.
Apoi tata mi-a zis, într-o zi: „Da, da, voi spuneți că nu ne gândim la viitorul vostru. Dar voi vă gândiți la prezentul nostru? Noi trăim acum.” Și așa e. Nu e egoism. E simplul adevăr. Le cerem părinților noștri să se sacrifice, să înțeleagă că pentru echilibrarea situației e nevoie, uneori, și să strângi cureaua. Dar bătrânii noștri au strâns destul cureaua. Au trăit vremuri în care primeau pâine cu porția. Au făcut destule sacrificii și eforturi mari ca noi, generația tânără, să facem o facultate. Și-au dorit să fim mai deștepți decât ei și mai buni decât ei. Și probabil că suntem. Dar poate că azi, când suntem duri cu părinții sau bunicii noștri când ne spun că PSD-ul a făcut lucruri bune pentru ei, ar trebui să încercăm să fim și puțin înțelepți.
Diferenţă de opinie justificată
Da, poate că perspectiva lor e limitată. Dar asta pentru că nu mai au răbdarea și poate nici timpul de a aștepta schimbarea aceea consistentă pentru care noi milităm. Suntem o generație mai bună, suntem o generație în mâinile căreia stă această schimbare. Dar perspectiva se schimbă pentru că noi am avut accesul la educație și la o societate liberă. Copiii pe care îi vom crește vor fi, probabil, mai buni decât noi. Însă astăzi un guvern de opoziție nu va fi îmbrățișat de oameni care se tem că vor pierde și puținul pe care îl au. Chiar dacă vina pentru pensia mică pe care o au le aparține tot celor care le-au aruncat firimituri, ei au în minte un guvern Boc pe care nu îl vor ierta niciodată. Și imagini cu aprozare goale și cozi lungi.
Toţi aşteaptă noul Guvern
Mai mult, trăiesc într-o lume în care „toți fură, important e să mai dea și la oameni”. Dar există o explicație și pentru asta. Pentru că, atunci când nu aveau ce pune pe masă în timpul lui Ceaușescu, oamenii se descurcau făcând lucruri interzise de regim. Aveam o vecină care lucra la carmangerie. Grație ei, aveam mai des carne. De ce? Pentru că înșela regimul. Înșelătoria a devenit parte din supraviețuire și oamenii s-au obișnuit cu ea.„Toți fură” are încă ecou. Dar ecoul se pierde la schimbarea generațiilor. Iată de ce timpul e atât de important în schimbarea pe care o căutăm.
Între timp, tata speră că nu îi vor tăia pensia și că își va primi mărirea anunțată. Și așteaptă cu mare interes ca noul guvern să elimine pensiile speciale. Ce-i drept, ar fi un pas mare în drumul către câștigarea simpatiei unei categorii reticente față de măsurile liberale. Și un semnal general că normalitatea e, cu adevărat, pe agenda politică. Rămâne de văzut.
