După un an de la Colectiv, nu s-a schimbat nimic. După doi ani de la Colectiv, nu s-a schimbat nimic. După trei ani de la Colectiv, nu s-a schimbat nimic. După 4 ani… nimic. Cât timp vom mai relua această propoziţie? După câţi ani vom putea pune, după virgulă, ceva în loc de nimic?
Filmarea unui haos Colectiv
La patru ani distanţă de Colectiv, suntem bulversaţi de filmările apărute la patru ani după momentul care a lăsat cicatrici imense nu doar pe supravieţuitorii unui incendiu necruţător, ci pe o ţară. Ne trec prin faţa ochilor oameni căraţi pe paleţi, cu picioarele atârnând. Pe paleţi. Oameni căraţi de mâini şi de picioare. Fără o targă, minute în şir. Oameni agonizând printre mormane de morţi, condamnaţi deja de pompierii care i-au abandonat, depăşiţi de anvergura catastrofei. Inspectorul şef adjunct al ISU strigă „Lasă-i, în p**a mea!”, într-un haos de pompieri care se perindă prin faţa morţii fără să ştie ce să facă. Salvatori care ar fi trebuit să fie instruiţi cum să acţioneze în situaţii critice. Care, însă, asistă anesteziaţi la apocalipsă.
Lângă ei, civilii se străduiesc. Nu au informaţii specializate despre ce ar trebui să facă, dar fac mai mult decât cei pe care i-au chemat în ajutor. Ce au ei în plus? Umanitatea de care specialiştii par să se fi detaşat. Asta face profesia dintr-un pompier? mă întreb. Încerc să îi înţeleg. Poate că profesia dezumanizează mai puţin sau mai mult, altfel nu poţi rezista. Dar oare instinctul de a ajuta semenii e atât de amorţit? Cum te poţi bloca exact atunci când e mai multă nevoie de tine?
La patru ani distanţă de Colectiv, focul mai răbufneşte încă, şi mai deschide răni. Iar responsabilii caută scuze. Arafat are probleme cu memoria. Nu îşi aminteşte de nicio filmare, deşi sursele care au scos-o la iveală spun că a văzut-o şi a muşamalizat-o.
Batjocura continuă după 4 ani de Colectiv
La patru ani distanţă de Colectiv, la Iaşi s-a inaugurat, după ş a p t e s p r e z e c e amânări, o secţie pentru mari arşi, cu cinci paturi. Cu mare fast, sobor de preoţi şi zeci de reprezentanţi ai autorităţilor. Ministrul demis al Sănătăţii, Sorina Pintea se pozează mândră în secţie, alături de alţi cincisprezece-douăzeci de oameni. Toţi sunt înghesuiţi într-un salon care ar trebui să respecte cele mai stricte norme sanitare. Fără niciun fel de echipament de protecţie. La patru ani după ce infecţiile intraspitaliceşti au ucis zeci de arşi. Cincisprezece-douăzeci de oameni, fără niciun echipament de protecţie. Pintea declamă că refuză să mai participe la false inaugurări, iar dacă secţia nu e funcţională de a doua zi, nu participă. A doua zi, însă, secţia este închisă.
Autorităţile lacome de promovare, care au stat înghesuite şi au rânjit stupid la poză, au infectat salonul. Ministerul admite, într-un comunicat, că la inaugurare invitaţii au intrat cu pantofii lustruiţi şi costumele aranjate, fără să se sinchisească de echipamentele de protecţie: „Având în vedere faptul că la inaugurarea secției clinice din data de 16 octombrie 2019 au participat mai multe persoane care au vizitat secția fără echipamente corespunzătoare, a fost necesară dezinfecția ulterioară a spațiului.” Apoi încearcă să o scalde, adăugând: „După acest proces, în 18 si 19 octombrie au prelevate de către SPIAM din cadrul unității sanitare, prima serie de probe de sanitație și microfloră care au fost conforme.”
Dar Sorina Pintea ştia că, dacă intră în secţie pentru inaugurare, aceasta nu va putea fi folosită de a doua zi. Însă era mai importantă inaugurarea decât o secţie funcţională imediat. Ba chiar arată că „a mai fost prelevat al doilea set de probe, iar rezultatele vor fi gata la începutul săptămânii viitoare.” Adică şi-a asumat să amâne, participând la inaugurare, deschiderea secţiei pentru pacienţi cu cel puţin o săptămână, timp în care erau necesare verificări.
Diana Cimpoeșu, medic-șef UPU-SMURD Iași, a admis că există probe neconforme: „Probele care au fost luate pentru verificare epidemiologică de la nivelul filtrelor din spațiul nou creat pentru pacienții mari arși au ieșit deocamdată parțial neconforme, astfel încât s-au dispus măsuri suplimentare iar mâine se vor lua din nou aceste probe.” O batjocorire a pacienţilor de dragul imaginii publice, exact în preajma comemorării a 65 de oameni care au murit în incendiul de la Colectiv.
O metaforă din şapte cuvinte
La patru ani de la Colectiv, de câte ori intru pe uşa mall-ului din oraş, sunt întâmpinată de nişte afişe lipite pe uşi pe care scrie „Acest spaţiu funcţionează fără autorizaţie de incendiu.” Iată, în şapte cuvinte, măsurile luate după tragedia care ar fi trebuit să schimbe totul, dar nu a schimbat nimic. Spaţii fără autorizaţii în caz de incendii continuă să funcţioneze. Treaba asta îmi aminteşte de spovedanie. Ţi-ai spus păcatul, eşti iertat. Ai mâinile curate. Cine intră aici, să lase orice pretenţie la uşă. E informat, doar, că intră într-un loc unde nimeni nu îşi asumă responsabilitatea pentru siguranţa sa. Semnul acesta stupid e metafora întregii Românii. Suntem avertizaţi, de fapt, că trăim în ţara asta pe riscul nostru. Focul din Colectiv s-a stins, dar România arde mocnit în continuare, în nepăsarea tuturor.
