În 2019, toate firmele care lucrează cu numerar, indiferent de dimensiunea acestora, au avut obligaţia legală de a achiziţiona şi de a utiliza case de marcat cu jurnal electronic. Firmele au înlocuit, pe cheltuiala integrală a lor, pe casele de marcat vechi, cu jurnal pe rolă de hârtie.
Scopul pentru care guvernul a obligat toate firmele din România să schimbe casele de marcat a fost cel al reducerii evaziunii fiscale. Actul normativ prevedea ca după ce toate entităţile economice care lucrează cu bani lichizi îşi vor monta casele de marcat, acestea ar fi urmat să fie conectate la serverele ANAF, atfel că acesta ar fi ştiut în orice moment ce tranzacţii s-au desfăşurat prin intermediul fiecărei case de marcat din România.
ANAF nu a putut pune în aplicare până acum această prevedere legată de conectarea caselor de marcat la serverele sale. Astfel, obligarea agenţilor economici de a se dota cu case de marcat cu jurnal electronic nu a adus niciun beneficiu în plus statului, ci a generat doar costuri suplimentare pentru firme.
„A fost o afacere pentru furnizorii de echipamente“
„Din punctul meu de vedere, introducerea noilor case de marcat nu şi-a atins scopul, a fost o afacere pentru furnizorii de echipamente. Impactul asupra firmelor a fost acela că a mai apărut o achiziţie inutilă, din punctul lor de vedere.
Impactul asupra persoanelor care lucrează în contabilitate a fost că a mai apărut încă o declaraţie fiscală, pe care contabilii, deci şi firmele, trebuie să o depună la Fisc. Această declaraţie este foarte „pretenţioasă”. Extragerea informaţiilor din casele de marcat pe un stick, pe care nu o poate face chiar oricine, a dat bătăi de cap firmelor.
Şi această operaţiune de extragere a datelor a generat costuri în plus pentru firme. Firmele au fost nevoite să plătească anumite sume către prestatorii de servicii ce asigură service-ul pentru casele de marcat cu jurnal electronic“, a declarat, în cadrul emisiunii „Economia Sudului“, de la Radio Sud, specialistul în audit şi consultanţă Radu Buziernescu, de la Professional Consulting.
Care este părerea specialistului despre posibilitatea evaziunii fiscale
În ciuda utilizării caselor de marcat cu jurnal electronic, „reţeta“ evaziunii fiscale este aceeaşi ca înainte de introducerea măsurii fiscale. Firmele care nu bat în casa de marcat anumite produse luate fără factură fac în continuare evaziune. La fel se întâmplă şi în cazul prestării de servicii fără a se utiliza casa de marcat cu jurnal electronic. Şi fără întocmirea vreunui act (deci, „la negru”). „Evaziunea se poate produce la fel ca şi până acum. Se produce dacă acel contribuabil este de rea-credinţă şi nu foloseşte casa de marcat.
Dacă nu bate în casa de marcat şi nu scoate bon fiscal, atunci evaziunea se produce la fel ca până acum. Aici este menirea celor de la Antifraudă. Ei trebuie să facă verificări inopinate şi să depisteze evaziunea fiscală prin neutilizarea casei de marcat. Şi, din ce ştiu eu, se întâmplă acest lucru. Antifrauda are astfel de obiective de control“, a mai declarat Radu Buziernescu, ca răspuns la întrebările GdS.
În opinia specialistului, introducerea caselor de marcat moderne ar fi avut efectul scontat dacă şi facturile emise ar fi fost în directă legătură cu ANAF.
Astfel, specialistul în audit şi consultanţă fiscală a precizat că măsura introducerii caselor de marcat cu jurnal electronic „şi-ar fi atins scopul dacă aceste case de marcat ar fi fost conectate la serverele ANAF.
Era imperativ ca în paralel cu introducerea acestor case de marcat cu jurnal electronic să fie conectate şi facturile la ANAF. Aşa cum este în orice ţară normală. Şi aşa cum este în ţara vecină, Bulgaria, care şi-a crescut foarte mult încasările la TVA tocmai datorită acestei conectări a facturilor la serverele Fiscului bulgăresc. Bulgarii au făcut acest lucru în paralel cu utilizarea caselor de marcat electronice“.
Digitalizarea ANAF, soluţia împotriva evaziunii
Specialistul în consultanţă a mai spus că este nevoie de reforma fiscală şi în România. La fel cum au procedat ţările din jur şi din alte părţi ale Europei (în special Bulgaria, Ungaria şi Polonia).
„Alte ţări au o legislaţie mai dură, de exemplu, la încasarea TVA. România a stopat reforma fiscală. Nu ştiu din ce motive. Deşi aveau la dispoziţie 70-80 de milioane de euro, la noi au oprit reforma fiscală. Pe când alte state au digitalizat ANAF-ul lor, adică au digitalizat sistemele lor fiscale. Absolut toate facturile pe care le emite o entitate plătitoare de TVA apare la Fisc instantaneu. În secunda în care a apăsat enter şi se printează factura, în acel moment o vede şi Fiscul.
În felul acesta, ANAF poate să îşi facă anumite situaţii, anumite calcule privind TVA. Fiscul ar putea face anumite analize, cum ar fi adaosul comercial mediu într-un domeniu de activitate sau în altul. Ar putea să afle dacă o firmă are un adaos foarte mic. Deşi firma ar putea să aibă un adaos mult mai mare etc.“, a mai menţionat Radu Buziernescu.
