Iarna vrajbei noastre

Tot scandalul a pornit de la Basescu. Omul asta pare predestinat prin numele pe care-l poarta sa produca mult zgomot in jurul sau.

Nu sint un adept al stilului galagios si naturalist pe care-l practica in politica Traian Basescu, dar este singura aparitie vie intr-o natura moarta, cu vagi semne de opozitie. Asa ca trebuia sa i se scurteze ciocul. Si s-a constatat cu intelepciune ca la Primaria Generala a Capitalei este cea mai mare concentratie de corupti pe metru patrat. Numai la Primaria Capitalei. In rest, sint numai ingerasi neprihaniti. E adevarat ca unui nene mare si gras i-a ouat mintea ca si prin Moldova ar mai fi vagi urme de coruptie. Dar cum Moldova nu-i a mea si nici a voastra, ci a stiti dumneavoastra cui, nenea cel mare si gras a fost trimis ambasador in Brazilia. Asa-i trebuie!

S-a discutat intens si cu responsabilitate patriotica despre consilierii care sint in diverse comitete si comitii aducatoare de bani buni si s-a hotarit ca ei sa fie schimbati din aceste functii cu sotiile lor sau cu alte rude. Dar eu nu sint de acord cu schimbarea lor: se face o greseala. Si, cind spun aceasta, ma gindesc la povestea aceea indiana, cu hotul pedepsit de obstea satului de a fi legat de un pom sub bataia nemiloasa a soarelui fierbinte. Cind un trecator milos a vrut sa goneasca mustele care-l napadisera, pedepsitul a ripostat imediat: „Nu le goni! Astea sint deja satule!“

A urmat apoi o stire senzationala. Unii inalti demnitari s-ar putea sa fi strins averi foarte mari. Iata un lucru cu adevarat nou, pe care nici eu si nici dumneavoastra nu-l stiam. Si nici nu-l banuiam.

Prin ricoseu, inaltii demnitari si-au dat seama ca o buna parte a populatiei traieste in conditii limitrofe cu mizeria. Nu e de mirare ca pina acum n-au observat acest lucru; prin ferestrele de termopan ale vilelor sau prin geamurile electrice ale automobilelor de lux este greu sa observi mizeria altora. „Tara e saraca“, au constatat dinsii. Cine oare a saracit-o? Dupa ce au plins de mila noastra, ma asteptam la niste masuri efective. Da’ de unde! Tot niste promisiuni de subventii, deci un fel de pomana pentru saraci. Parca-mi amintesc de un caz asemanator – „mai da-le, Nicule, o suta!“

Ma intreb de unde au aparut acesti minunati conducatori iubiti. Din sinul poporului. Si cum e poporul roman ne spune Eminescu: „Viteaz in razboaie, muncitor si cinstit in timp de pace, graitor de adevar, glumet si senin, drept si bun la inima ca un copil, poporul romanesc nu e capabil nici de tradare, nici de infamie“.

Ca un mare geniu ce a fost, Eminescu a intuit exact in fraza de mai sus caracteristicile fundamentale ale omului politic, parlamentarului anului 2002.

„Cum nu vii tu, Tepes Doamne!“

Si totusi, de ce sa mint, s-a facut ceva pentru noi. S-a scumpit din nou curentul electric.

Iar distrugatoarea lupta impotriva coruptiei, promisa cu surle si trimbite, s-a dovedit a fi o lupta donquijoteasca. S-au gasit niste prapaditi de profesori care si-au rotunjit veniturile cu niste sume ridicole.

Conducatorii nostri si-au dat seama ca o adevarata lupta impotriva coruptiei ar fi o lupta cu ei insisi, o lupta fratricida, o curata sinucidere.

Si fiindca practica e supremul criteriu al adevarului, le-as propune stimatilor nostri guvernanti, iubitilor nostri parlamentari sa vina sa traiasca o luna impreuna cu familia in conditiile si din veniturile amaritilor de pensionari sau ale unui profesor navetist.