ANAF afirmă că cifra de 10 miliarde de lei măsuri asigurătorii dispuse și care urmează să fie ridicate pentru nepunerea în acord a legislației cu o decizie a CCR „reprezintă o exagerare”, fără a preciza însă care este valoarea exactă a acestor măsuri asigurătorii. Potrivit unor surse HotNews.ro, discuțiile înainte de publicarea acestui comunicat au durat circa opt ore.
„Informațiile apărute în presă în legătură cu punerea în aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 581/2019, referitoare la măsurile asigurătorii dispuse de către organele fiscale ale ANAF nu reflectă realitatea, iar cifrele vehiculate reprezintă o exagerare. Măsurile ce decurg din aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 581/2019 au fost avute în vedere la elaborarea Legii nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, acestea neavând un impact semnificativ”, afirmă ANAF, într-un comunicat publicat miercuri seara.
Informația vine după ce HotNews.ro a relatat că măsuri asigurătorii în valoare de circa 10 miliarde de lei emise de Fisc în cauze aflate în cercetare penală vor fi ridicate începând cu 6 martie din cauză că legiuitorul – Guvernul sau Parlamentul – nu a reușit să corecteze în timp util o prevedere legală declarată neconstituțională de Curtea Constituțională.
O altă precizare din comunicatul ANAF:
„organele fiscale analizează situația fiscală pentru fiecare caz în parte, înainte de a proceda la ridicarea măsurilor asigurătorii”. Din formularea folosită în comunicat, nu este clar dacă neridicarea măsurilor asigurătorii este o opțiune și în baza cărui temei legal.
ANAF spune că aceste măsuri asigurătorii care intră sub incidența deciziei „aparțin într-un procent de peste 60 % unor contribuabili care în prezent sunt în procedura de insolvență sau inactivi din punct de vedere fiscal”.
În plus, ANAF argumentează că „71% din totalul sesizărilor penale soluționate au reprezentat soluții de clasare/renunţare la urmărirea penală, iar 29% soluţii de trimitere în judecată”. Deci, mai mult de 7 din 10 sesizări penale se încheie fără trimitere în judecată.
Iată mai jos comunicatul ANAF:
„Informațiile apărute în presă în legătură cu punerea în aplicare a Deciziei Curții Constituționale nr. 581/2019, referitoare la măsurile asigurătorii dispuse de către organe
le fiscale ale ANAF nu reflectă realitatea, iar cifrele vehiculate reprezintă o exagerare.
Măsurile ce decurg din aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 581/2019 au fost avute în vedere la elaborarea Legii nr. 5/2020 a bugetului de stat pe anul 2020, acestea neavând un impact semnificativ.
Măsurile asigurătorii instituite ce se circumscriu Deciziei Curții Constituționale aparțin într-un procent de peste 60 % unor contribuabili care în prezent sunt în procedura de insolvență sau inactivi din punct de vedere fiscal.
În acest sens, organele fiscale analizează situația fiscală pentru fiecare caz în parte, înainte de a proceda la ridicarea măsurilor asigurătorii.
Organele fiscale pot dispune măsuri asigurătorii în conformitate cu prevederile art. 213 alin. (7) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, rămas neafectat de Decizia nr. 581/2019 a Curții Constituționale, care sunt valabile pe o perioadă de cel mult 6 luni, acest termen putând fi prelungit până la un an, ceea ce în opinia MFP și ANAF reprezintă un termen rezonabil.
Decizia nr. 581/2019 a Curții Constituționale motivează faptul că există o nepermisă confuzie între procedura administrativă și procedura penală. Măsurile asigurătorii administrative capătă valențele unor veritabile măsuri procesuale specifice procesului penal și care ar trebui dispuse de organele judiciare, respectiv în cadrul urmăririi penale, de către procuror, iar în faza de cameră preliminară, de către judecătorul de cameră preliminară/instanța de judecată.
Totodată, Decizia precizează faptul că în cazul anumitor infracțiuni luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie, iar dispunerea acestora se realizează exclusiv de procuror în cursul procesului penal, şi nu de organele fiscale în procedură administrativă.
În acest context, ridicarea măsurilor asigurătorii dispuse de catre organele fiscale este o măsură care nu afectează asigurarea gradului de recuperare a eventualelor prejudicii.
Procesul de reorganizare al DGAF vizează creșterea eficienței și calității actelor de sesizare penală, având în vedere și faptul că 71% din totalul sesizărilor penale soluționate au reprezentat soluții de clasare/renunţare la urmărirea penală, iar 29% soluţii de trimitere în judecată.2013
Astfel, așa cum rezultă din proiectul de act normativ privind reorganizarea ANAF, este necesară optimizarea proceselor de activitate, întărirea capacității de control operativ și inopinat în scopul creșterii calității actelor de control încheiate, prin fundamentarea corespunzătoare a constatărilor fiscale, inclusiv a actelor de sesizare penală de către DGAF.
