Pandemia de coronavirus a împărţit oamenii de pe tot globul în mai multe tabere. Cei care se tem de noul virus şi respectă cu stricteţe măsurile de protecţie, spală ambalajele produselor cumpărate, ies din casă doar dacă e absolută nevoie, se feresc de ceilalţi, dezinfectează tot. Cei care sunt precauţi, dar mai puţin radicali în aplicarea măsurilor de protecţie. Cei care consideră că virusul este o simplă gripă pentru care nu era necesar să se oprească lumea în loc. Cei care nu cred în existenţa sa deloc. Mulţi te întreabă, când încerci să argumentezi, dacă ştii pe cineva infectat.
Am discutat zilele acestea cu o pacientă infectată cu noul coronavirus. Este o femeie din Craiova, internată, în prezent, la Spitalul Clinic de Boli Infecţioase „Victor Babeş“. Chiar şi ea a avut momente în care s-a îndoit de acest virus. Când au început simptomele, a stat acasă o săptămână, tratându-se cu paracetamol şi ceaiuri. Membrii familiei au stat în alte camere, pentru a evita contactul. În cele din urmă, când se simţea din ce în ce mai rău, apropiaţii au început să îi spună să insiste să se testeze. „Vrei să mori acasă?“.
„O săptămână nu am mâncat din cauza tusei“
Din când în când, povestea e întreruptă de accese de tuse. Destul de scurte acum. Spune că o săptămână nu a putut nici să mănânce din cauza tusei. „Nu puteam să respir, tuşeam, vomitam. O săptămână a fost destul de rău. Virusul există, este în stradă şi este urât“, spune pacienta. „Eu nu am mâncat o săptămână pentru că nu puteam din cauza tusei. Stai pe burtă, pe spate, tot încerci şi tot simţi că nu poţi să respiri bine“.
Doar două ore cu temperatură
În cazul Violetei, temperatura nu a fost un simptom relevant. Spune că a avut un singur episod de stare subfebrilă, timp de două ore: „Temperatură am avut o singură dată, sub 38 de grade. Dar tusea era infernală“.
A avut şi ea momente în care se întreba dacă acest virus există cu adevărat. Ironia sorţii a fost că răspunsul la această întrebare a venit exact cum nu şi-ar dori nimeni. Confirmarea existenţei sale a simţit-o pe propria piele. Cu toate astea, spune că are colegi de salon testaţi pozitiv care încă nu cred, pentru că sunt asimptomatici. „Am colegi de salon care sunt pozitivi şi nu au simptome. Nu cred nici acum că au virusul“, spune aceasta.
„Luăm masca în derâdere, dar chiar contează“
Pacienta are o prietenă care lucrează în sistemul medical din Belgia. A vorbit cu ea în această perioadă despre cum în spitalul unde lucrează secţia de reanimare e depăşită. „Au acoperit Secţia de Reanimare şi au trecut cu pacienţii în Secţia de Cardiologie, pentru că nu mai aveau loc. Când mă auzea tuşind, îmi zicea să nu mai vorbesc pentru că se speria. Spunea că dintr-o fază de acest gen a avut pacienţi care au intrat pe ventilator, cu înrăutăţire rapidă“.
După propria experienţă, Violeta spune să nu luăm în derâdere nici virusul, nici masca. „Soţul prietenei mele din Belgia lucrează într-un depozit acolo. Este singurul care a purtat mască. E alergic şi s-a gândit că dacă ar lua virusul ar fi mai rău pentru el. Ceilalţi au făcut boala. Toţi, numai el nu. Masca protejează. Chiar contează. Noi o luăm în derâdere. Iar virusul e în stradă. Unii fac o formă uşoară, într-adevăr, dar e periculos“.
Violeta a fost depistată cu virusul Sars-Cov2 şi internată ulterior la spital, unde primeşte tratament. Aşteaptă testele şi speră să fie negative, pentru a se întoarce acasă. Din fericire, soţul şi copiii săi sunt bine.
Numele pacientei a fost schimbat pentru protejarea identităţii.
