Un an pierdut pentru PSD

Prin august 1996, cind se intrezarea victoria opozitiei in alegeri, i-am spus unui fruntas PDSR ca vor pierde puterea. Mi-a raspuns cu un zimbet superior ca el si ai lui vor ramine la cirma tarii inca vreo citeva legislaturi. Autosuficienta partidului de guvernamint de atunci a primit o lectie drastica. Pierzatori in alegeri, pedeseristii au fost haituiti pina in pinzele albe. Veniti in scaun cu o hameseala de ciolan devastatoare, cederistii au lovit naprasnic in toate institutiile statului de drept. La nici doua luni de la scrutin, Televiziunea Romana era condusa de o banda de analfabeti profesional, fara alta identitate decit aceea de a fi tratat cu limba dulce ranile de vanitate ieftina ale lui Emil Constantinescu. Curtea Suprema de Justitie, Curtea Constitutionala, Parchetul General au fost ocupate de … lacustele ce statusera pina atunci flaminde, in cafenelele bucurestene, alintindu-se cu titlul de reprezentanti ai societatii civile. Bancheri, oameni de afaceri, functionari publici au fost luati din paturi, in toiul noptii, ca pe vremea lui Beria, pusi in catuse si expusi scuipaturilor in direct la televiziune.

Au venit alegerile din noiembrie 2000. Ingroziti de dezastrul national provocat de guvernarea femeilor cu barba si a barbatilor cu minijupa, romanii si-au dat votul PDSR. In cei patru ani de opozitie, partidul lui Ion Iliescu lasase impresia c-a invatat ceva din amara lectie a scrutinului din 1996. Aparitiile publice ale fruntasilor surprindeau prin modestie. Modestia unor politicieni ce parea a fi inteles, in fine, necesitatea permanentei racordari la real. Partidul a pus capat interminabilelor certuri dintre diferitele grupari. Haituiala cederista ii strinsese intr-o unitate de taria celei impartasite de un comando. Ciocoii fusesera eliminati din partid. Cei ramasi se vazusera obligati sa imbrace vesminte simple.

N-a trecut nici un an si ceva de la revenirea in fruntea bucatelor si partidul binomului Iliescu-Nastase a recidivat in materie de boli politice dezastruoase. S-a intors inzecita faimoasa aroganta din 1996. Scrutinul din 2000 i-a spulberat, practic, pe toti adversarii PDSR. PNTCD a intrat in agonie. PNL s-a pus pe motaiala. PD a fost cuprins de batalii interne. Compromisa in anii de guvernare CDR, dar si in timpul campaniei electorale, asa-zisa societate civila a fost redusa la tacere. PRM, principalul partid de opozitie, s-a trezit marginalizat sub pretextul integrarii euroatlantice. PDSR a ramas singur pe scena politica. Evident, o asemenea situatie nu era decit rodul unor intimplari din sfera parlamentara. In Romania reala, singura care conteaza pentru o guvernare, nu s-a schimbat nimic in favoarea PDSR. Dimpotriva, partidul lui Ion Iliescu si Adrian Nastase trebuia sa procedeze de urgenta la masuri radicale, de profunzime, pentru a da curs fagaduielilor electorale. Drogat de piperniceala opozitiei, PDSR s-a intors la ingimfarea in raport cu viata reala. Timp de un an, partidul de guvernamint s-a complacut in spectacole mediatice inutile. Timp de un an, partidul de guvernamint si-a permis sa se certe cu el insusi. Si cind nu gasea motiv de scandal, il stirnea chiar el. Astfel, PSD a pierdut un an. Un an in care economia a dat inapoi. Un an in care afacerile cinstite n-au mers. Un an in care viata omului de rind s-a inrautatit. Un an in care oamenii CDR si ai lui Emil Constantinescu, ramasi in institutiile statului, si-au revenit dupa lovitura data de scrutin. Acest an pierdut va costa enorm PSD-ul. Poate chiar prabusirea definitiva ca partid.