Măsurile anti-coronavirus au schimbat radical modul în care este organizat învăţământul. Suzana Pavlov, psiholog, vorbeşte despre cum putem gestiona această perioadă înspre binele copiilor şi liniştea părinţilor.
Şcoala a început de numai o săptămână, iar unii părinţi acuză deja autorităţile de abuz în privinţa portului măştilor de protecţie în rândul elevilor.
Unii dintre copii nu au avut parte de o primă zi de şcoală clasică, de emoţiile întâlnirii cu colegii, de oferirea buchetului de flori învăţătoarei sau dirigintei. Alţii şi-au cunoscut noii colegi cu chipul pe jumătate acoperit. Rolul important de socializare al şcolii a fost puternic afectat. Părinţii se îngrijorează de efectul pe care toate aceste lucruri îl pot avea asupra mentalului copiilor. Cu ce lacune vor rămâne elevii? Cu ce urme asupra dezvoltării lor?
„Firescul în această perioadă este să fim îngrijoraţi, nu indiferenţi”
GdS: Modul în care se desfăşoară şcoala în condiţii de pandemie stârneşte nelinişte şi reacţii diverse. Cum ne putem controla grijile şi cum putem gestiona mai bine această perioadă?
Suzana Pavlov: Anul acesta, începutul şcolii este diferit şi acest fapt ne este evident şi prin prisma măsurilor care s-au luat şi se iau în continuare pentru a se asigura siguranţa procesului educaţional. Există, pe de o parte, eforturile instituţiilor de învăţământ de a se adapta la normele legislative în vigoare şi există, pe de altă parte, eforturile fiecărei familii de a-şi proteja individual membrii. Undeva, la mijloc, există copilul, expus atât cerinţelor şcolii, cât şi reperelor familiei. Prin urmare, o atitudine constantă, pozitiv, centrată pe rezolvarea unei situaţii ar fi de dorit în contextul atâtor incertitudini.
Suntem cu toţii supuşi unor constrângeri, iar incertitudinea este starea de fapt cu care ne confruntăm în fiecare zi. Îngrijorarea apare, astfel, ca o normalitate şi este sănătos să ne manifestăm această emoţie, însă fără a uita să trăim şi să apreciem momentele pline de frumos.
GdS: Ce trebuie să facă părinţii în această situaţie? Către ce ar trebui să îşi canalizeze atenţia?
S. P.: Toate aceste schimbări impuse în viaţa de zi cu zi produc nelinişte, dezamăgire, teamă în mintea copiilor şi adolescenţilor. Este foarte important să observăm cu şi mai multă responsabilitate modificările de dispoziţie ale acestora pentru a putea sesiza începutul unei tulburări afective ce poate submina resursele copilului de a face faţă stimulilor negativi. De asemenea, este important să-i încurajăm pe copii să vorbească despre temerile lor şi să incercăm să normalizăm îngrijorările ce pot apărea. Firescul în această perioadă este să fim îngrijoraţi, nu indiferenţi.
Adulţii care critică regulile subminează un efort colectiv
GdS: Există părinţi care nu sunt de acord cu măsurile luate la nivelul sistemului.
S. P.: Contactul părinţilor cu şcoala şi respectarea protocoalelor de comunicare este iarăşi un aspect important. Dincolo de aspiraţiile individuale, ca părinte, reprezentăm modele pentru copiii noştri. Prin urmare, dacă ne manifestăm nemulţumirea în faţa respectării regulilor, criticăm constant şcoala în prezenţa copilului, încercăm să eludăm regulile prin diverse intervenţii, ceea ce facem este să subminăm un efort colectiv al cadrelor didactice şi să ne învăţăm copilul să nu respecte reguli.
O atitudine proactivă pentru comunicarea cu şcoala este mai mult decât necesară. Şcolile, prin învăţători şi diriginţi, pot transmite către părinţi situaţii ale modificărilor ce apar. Important este să existe deschiderea şi de o parte şi de cealaltă şi să reuşim să ne controlam emoţiile negative atunci când opiniile noastre nu coincid.
Gds: Cum gestionează copiii toate aceste schimbări şi cum îi putem ajuta în procesul de adaptare la noua realitate?
S.P.: Copiii au adaptabilitate bună şi flexibilitate mentală. De asemenea, pot înţelege fără dificultate sensul respectării regulilor de igienă şi distanţare dacă adulţii semnificativi, părinţi sau profesori, sunt consecvenţi în a le aplica şi explica.
Desigur, este diferit! Interacţiunile la şcoală şi gradiniţă erau diferite, copiii alergau în pauze, se jucau afară fără constrângeri, adolescenţii îşi petreceau timpul împreuna diferit. Dar tocmai pentru că sunt adaptabili şi flexibili şi au tendinţa, general vorbind, să puna accentul pe lucrurile care le plac, am încredere că pot face faţă acestei perioade.
