Organizaţia Naţiunilor Unite consacra în 1991 ca ziua de 1 octombrie una internaţională a persoanelor vârstnice.
Adunarea Generală a ONU adopta rezoluţia 46/9, ale cărei principii consacră dreptul celei de-a 3-a generaţii la hrană, condiţii de locuit şi îngrijire medicală, libertatea de a decide asupra vieţii personale şi profesionale, dreptul de a se exprima şi de a participa în activităţi sociale după pensionare, precum şi accesul la oportunităţi de învăţare adecvate vârstei.
La nivel european, sărbătoarea are menirea de a sensibiliza opinia publică şi autorităţile ţărilor membre asupra faptului că speranţa de viaţă a cetăţenilor europeni este în continuă creştere şi că, în acelaşi timp, aceştia îmbătrânesc în condiţii mai bune de sănătate – oportunităţi pe care societatea ar trebui sa le valorifice.
Principiile ONU şi obiectivele Planului Internaţional de Acţiune privind Îmbătrânirea sunt dezvoltate de Uniunea Europeană într-un registru adaptat tendinţelor demografice actuale, punându-se accentul pe îmbătrânirea activă, prin care persoanele vârstnice sunt încurajate să rămână, cât mai mult timp posibil, în câmpul muncii pentru a-şi împărtăşi bogata experienţă profesională şi de viaţă, să joace în continuare un rol activ în societate, în comunitate şi în propria familie, să ducă o viaţă cât mai sănătoasă şi împlinită.
În plus, într-o societate în care numărul persoanelor vârstnice este în creştere continuă, îmbătrânirea activă este direct corelată cu solidaritatea dintre generaţii.
