Badea Gheorghe, negru de suparare, isi ascutea securea in sopron. Hârssst! Hârsst! Apare badea Istvan:
– Apai, no, sara buna, bade Gheorghe!
Gheorghe, suparat, nu raspunde, ascute mai departe securea.
– Bade Gheorghe, spune ce s-o intâmplat ca doar asara ne-om despartit pretini la sticla de palinca!
Gheorghe nimic. Ascute mai departe securea. Hârssst! Hârssst!
– Bade Gheorghe, spune odata ce s-o ‘ntâmplat si nu ma mai fierbe atâta!
– Ma, nu l-ot omorât voi pe Mihai Viteazul?
– Da, bade Gheorghe, da’ asta o fost acu’ patru-cinci sute de ani.
– Apai sa stiti voi c-ati dat de dracu’!
– De ce, bade Gheorghe?
– Pai, eu azi-dimineata am aflat!