Domnii, de obicei atât de intelegatori si toleranti, devin uneori pe neasteptate mult mai susceptibili si posesivi decât de obicei. Insa in fond, nu e vina lor: gelozia masculina este o simpla chestiune de hormoni. Doar ca hormonii cu pricina nu depind de ei, ci de partenera.
Un studiu recent, realizat de cercetatorii de la Universitatea din Liverpool, a demonstrat ca reprezentantii sexului tare devin mai banuitori si mai invidiosi fata de alti masculi cu o infatisare impunatoare, atunci când partenerele lor sunt in perioada fertila de ovulatie. Din câte se pare, in timpul acestei perioade, doamnele au tendinta sa se simta atrase de barbati cu un aspect mult mai viril. In aceste conditii, partenerii lor simt schimbarea de preferinte a consoartei si ii simt pe ceilalti masculi drept o potentiala amenintare. In zilele lor fertile, cum s-a demonstrat deja in multe studii, femeile se simt atrase in mod deosebit de barbatii mai virili, se infioara in fata vocii si a mirosului lor, intr-un cuvânt sunt mai tentate sa aiba o escapada cu un astfel de „exemplar“. Practic, natura le impinge in bratele unui partener, care, gratie unui nivel ridicat de testosteron, poate sa garanteze o mai buna mostenire genetica urmasilor. In opinia specialistilor britanici, barbatii percep „slabiciunea“ partenerelor lor si, in timpul perioadei fertile a acestora, se simt mult mai pusi in discutie si amenintati de „concurenta“ lor. Aceasta situatie este prezenta mai ales atunci când femeile nu folosesc anticonceptionale orale si sunt, asadar, mai fertile.
Instinctul animal – la baza atractiei intre sexe
Cercetatorii au facut o paralela intre comportamentul animalelor si cel al oamenilor, lansând teoria conform careia posesivitate si gelozia sunt influentate de instictul barbatesc si de nevoia innascuta a acestuia pentru conservarea speciei si nu tine pur si simplu de un caracter violent. In specia animala, in timpul perioadei de imperechere, masculii dominanti devin agresvi pentru a-si apara femela aleasa de avansurile adversarilor, garantându-si astfel posibilitatea de a se reproduce.
„Animalele, cum ar fi de exemplu cimpanzeii, traiesc in grup linistiti si fericiti pâna când femelele sunt pregatite de imperechere. Din acel moment, masculii dominanti ai grupului devin rivali si lupta sa le atraga atentia. Acelasi lucru are loc si intre barbati, al caror control creste in perioada fertila a reprezentantelor sexului frumos“, explica Rob Burriss, unul dintre autorii studiului. Potrivit acestei teorii, tot instictul „animal“ este cel care influenteaza regulile atractiei femeilor fata de alti barbati. Daca e sa dam crezare acestei teorii, alegerea partenerului potrivit vizeaza aproape in mod inconstient subiectul care poate garanta cele mai bune „performante reproductive“. Interesant este insa ca acest comportament masculin este determinat de situatia hormonala a femeii. Barbatii devin mai reticenti fata de ceilalti semeni ai lor doar atunci când preferintele feminine incep sa se schimbe in functie de ovulatie.
