Oamenii au degradat sau distrus aproximativ două treimi din suprafaţa originală a pădurii tropicale din lume, arată noi date, ce trag un semnal de alarmă asupra faptului că această barieră naturală cheie împotriva schimbărilor climatice dispare rapid, informează Reuters luni.
Vegetaţia densă a pădurii tropicale reprezintă cel mai mare rezervor viu de carbon, iar pierderea pădurilor duce la creşterea emisiilor ce contribuie la încălzirea climatică.
Exploatarea forestieră şi conversia terenurilor, în special pentru agricultură, au şters de pe faţa pământului 34% din pădurile tropicale originale ale lumii şi au degradat încă 30%, lăsându-le mai vulnerabile la incendii şi la distrugerile viitoare, potrivit unei analize a organizaţiei non-profit Rainforest Foundation Norway.
Mai mult de jumătate din distrugerile înregistrate din 2002 s-au produs în Amazonia din America de Sud şi în pădurile tropicale limitrofe.
Pe măsură ce mai multe păduri tropicale sunt distruse, există un potenţial mai mare pentru schimbări climatice, ceea ce face mai dificilă supravieţuirea pădurilor rămase, a declarat autorul raportului, Anders Krogh, specialist în pădurile tropicale. „Este un ciclu terifiant”, a spus el, adăugând că totalul pierdut între 2002 şi 2019 a fost mai mare decât suprafaţa Franţei.
Rata pierderilor din 2019 a corespuns cu nivelul anual de distrugere din ultimii 20 de ani, o pădure de dimensiunea unui teren de fotbal dispărând la fiecare 6 secunde, potrivit unui alt raport recent, realizat de World Resources Institute.
Amazonia braziliană a fost supusă unei presiuni intense în ultimele decenii, întrucât un boom agricol i-a determinat pe fermieri şi pe speculatorii de terenuri să incendieze terenuri pe care să planteze diverse culturi.
Această tendinţă s-a înrăutăţit din 2019, când preşedintele de dreapta Jair Bolsonaro a preluat funcţia şi a început să slăbească aplicarea legislaţiei de mediu.
Dar Amazonia reprezintă, totodată, şi cea mai bună speranţă pentru păstrarea a ceea ce a rămas din pădurea tropicală. Amazonia şi vecinii săi – bazinul Orinoco şi pădurea tropicală andină – reprezintă 73,5% din pădurile tropicale încă intacte, potrivit lui Krogh.
Noul raport „întăreşte faptul că Brazilia trebuie să aibă grijă de pădure”, a declarat Ane Alencar, geograf la Institutul de Cercetări de Mediu din Amazonia, care nu a fost implicată în cercetare. „Brazilia deţine cea mai mare parte de pădure tropicală din lume şi, de asemenea, pierde cel mai mult” din ea.
Insulele din sud-estul Asiei, aparţinând în cea mai mare parte Indoneziei, ocupă locul al doilea în ceea ce priveşte distrugerea pădurilor, din 2002, o mare parte din aceste păduri fiind defrişate pentru a face loc plantaţiilor pentru obţinerea de ulei de palmier.
Africa Centrală ocupă locul al treilea, cea mai mare parte a distrugerilor concentrându-se în jurul bazinului râului Congo, din cauza agriculturii tradiţionale şi comerciale, precum şi a exploatării forestiere.
Pădurile care au fost definite în raport ca degradate au fost fie parţial, fie total distruse, şi de atunci înlocuite de creşterea unor păduri secundare, a declarat Rainforest Foundation Norway.
Definiţia din raport pentru pădure intactă poate fi prea strictă, a avertizat Tasso Azevedo, coordonatorul iniţiativei de cartografiere a defrişărilor braziliene MapBiomas. Analiza consideră ca fiind intacte doar regiunile neatinse de cel puţin 500 km pătraţi, lăsând în afara zonei suprafeţe mai mici care s-ar putea adăuga la întinderea pădurii virgine din lume, a spus el.
Krogh a explicat că această definiţie a fost aleasă deoarece întinderile mai mici sunt expuse riscului de „efect de margine”, unde copacii mor mai repede, şi biodiversitatea este mai greu de întreţinut în apropierea marginii pădurii. O pădure de 500 km pătraţi îşi poate susţine pe deplin ecosistemul, a argumentat el.
