Dacă avem în familie cazuri de boli tiroidiene, ar trebui să mergem la endocrinolog periodic
Tiroidita Hashimoto este cea mai frecventă boală a tiroidei în Europa şi SUA, afectând, în jurul vârstei de 50 de ani, 10% din populaţia feminină. Unul dintre factorii de risc pentru aceasta este moştenirea genetică.
Medicul endocrinolog Cristina Dudescu atrage atenţia că, dacă există în familie cazuri de boli tiroidiene, ar trebui ca oamenii să meargă periodic la un consult de endocrinologie, mai ales femeile:
„În declanșarea bolii tiroidiene, mai ales a tiroiditei cronice autoimune, s-a constatat prezenţa unei predispoziții familiale. De aceea, este important ca atunci când un pacient este diagnosticat cu această afecțiune, să se investigheze și ceilalți membri ai familiei, mai ales cei de sex feminin, deoarece această afecţiune este mai frecventă la femei”.
GdS: Cât de întâlnite sunt cazurile de tiroidite cronice şi hipotiroidism?
Dr. Cristina Dudescu: Incidenţa depinde de mai mulţi factori – geografici, de mediu, deficitul de iod, aportul de substanţe gusogene, caracteristici genetice, vârsta.
Tiroidita Hashimoto este cea mai frecventă boală a tiroidei în Europa şi SUA. Ea apare la 2-4% din populaţie, fiind mai frecventă în rândul femeilor. În jurul vârstei de 50 de ani, 1 din 10 femei are această boală. În ultimii 10-15 ani a crescut numărul cazurilor diagnosticate. Dar explicaţia stă mai degrabă în creşterea accesului la investigaţiile de laborator decât în faptul că este mai frecventă boala.
GdS: Care sunt principalele cauze ale hipotiroidismului?
Dr. Cristina Dudescu: Cauzele diferă în funcţie de tipul de hipotiroidism. Hipotiroidismul poate să fie primar, secundar şi terţiar. În cazul celui primar,cauzele sunt deficitul sau excesul de iod, bolile autoimune, hipotiroidismul post-medicamentos, defectele în biosinteza hormonilor tiroidieni.
În hipotiroidismul secundar, problema este la nivel central, la nivelul glandei pituitare (hipofiza, glanda care produce hormoni cu rol în declanşarea de hormoni tiroidieni). În cel terţiar, problema este situată la nivelul hipotalamusului. În ultimele două situaţii, apare deficitul de TSH şi TRH, iar printre cauze se numără boli infiltrative, iradierea, hemoragia, bolile genetice, rezistenţa generalizată la hormonii tiroidieni.
GdS: Cum se manifestă hipotiroidismul?
C.D.: Boala se poate depista întâmplător, se poate depista la analizele premergătoare sarcinii sau după ce femeia a rămas însărcinată.
Simptomele care pot duce cu gândul la o tulburare a glandelor endocrine sunt oboseala, depresia, constipaţia, dificultatea în a concepe copii, căderea părului. Pot apărea şi lipsa de concentrare, tulburări musculo-scheletale, precum slăbiciunea musculară şi crampele musculare.
GdS: Există o predispoziţie genetică de a dezvolta boala?
C.D: În tiroidita cronică autoimună, ce poate declanşa hipotiroidism, s-a demonstrat că există o predispoziţie genetică. Sunt frecvente cazurile la membri din aceeaşi familie, mai ales pe linie feminină, mamă-fiică-nepoată. De aceea, este important ca atunci când un pacient este diagnosticat să se investigheze şi ceilalţi membri ai familiei, în particular cei de sex feminin.
Există şi alţi factori de risc, pe lângă sex şi istoricul familial privind patologia glandei tiroidei. De exemplu, prezenţa altor boli autoimune – diabetul de tip I , boala celiacă etc. – tratamentul cu anumite medicamente, radioterapia în zona gâtului, tiroidectomia parţială sau totală şi naşterea sau sarcina în ultimele şase luni. În sarcină sau postpartum, poate apărea iniţial hipertiroidism, urmat de o fază de hipotiroidism care poate fi tranzitorie, reversibilă.
GdS: Cum gestionăm boala tiroidei?
C. D.: Sunt câteva lucruri de avut în vedere pentru a gestiona cu succes afecţiunea: adoptarea unui stil de viaţă sănătos, controale medicale periodice, evitarea stresului, complianţa la medicaţie a pacientului. Boala se poate ţine sub control prin tratament de substituţie, control regulat şi, repet, respectarea medicaţiei.
Pacienţii ar trebui să aibă o dietă cu alimente sănătoase, de preferat de provenienţă organică, să evite alimentele foarte procesate, zaharurile şi sarea în axces, prăjelile. Mare grijă la creşterea ponderală. Hipotiroidismul se asociază, de regulă, cu o creştere în greutate, cu un aport de 1,5 până la 4,5 kilograme.
Importantă este şi evitarea stresului, care duce la exacerbarea simptomelor.
Şi, desigur, un aspect important este aportul adecvat de iod. Trebuie avut grijă la excesul de iod din alimente sau din medicamente (precum amiodarona, pentru că agravează simptomele şi poate declanşa hipotiroidismul la cei cu tiroidită autoimună). Şi insist pe controale periodice şi controale de rutină la cei care au în familie cazuri.
Medicul cardiolog ar trebui să ceară un consult regulat pentru pacienţii cu boli cardiovasculare aflaţi sub tratament cu amiodaronă, pentru că aceasta conţine foarte mult iod şi pot apărea dezechilibre.
GdS: Care este tratamentul în cazul hipotiroidismului? Se poate vindeca această boală?
C.D.: Sunt tipuri de hipotiroidism care se pot vindeca şi există şi hipotiroidism permanent, cel cauzat de tiroidita Hashimoto, intervenţiile chirurgicale, iodul radioactiv, sau hipotiroidismul congential. Acestea nu pot fi vindecate, însă pot fi tratate cu succes.
Tratamentul este pe bază de levotiroxină sodică (T4) şi se poate administra o singură dată pe zi, iar doza variază în funcţie de vârstă şi de greutatea pacientului. Spre exemplu, la copii e necesară o doză mai mare pentru că ei metabolizează mai repede. La vârstnici se începe cu o doză mai mică.
Trebuie să avem grijă la medicamentele care scad absorbţia T4 precum antiacidele şi suplimentele de calciu şi fier. Dacă pacientul ia astfel de medicamente sau suplimente, administrarea T4 ar trebui să se facă dimineaţa pe stomacul gol, iar celelalte să fie luate la 4 ore distanţă.
Şi carbamazepima poate creşte necesarul de T4 prin creşterea metabolizării, dar şi terapia cu estrogen (administrarea de anticoncepţionale) .
Nivelurile de TSH trebuie urmărite periodic pentru a adapta dozele în funcţie de metabolism şi alţi factori. Cu un tratament adecvat şi o gestionare corectă, afecţiunea poate fi ţinută sub control fără probleme.
