Lectia de anatomie
Rembrandt se trezi buimac; stia ca are ceva de facut, dar nu-si amintea ce.
Isi privi ceasul; era deja anul 1632. Abia atunci isi aminti ca doctorul Tulp il invitase la o lectie de anatomie.
Când ajunse, doctorul Tulp deja incepuse disectia, aratând celor din jur: „Iata aorta, ficatul, artera femurala, vena safena“.
Dar, deodata, doctorul incepu sa spintece cadavrul cu frenezie.
– Ce cauti, doctore?
– Sufletul.
– E deja la mine -, se auzi o voce de sus.
Ultima excursie la Paris
Isi consulta din nou agenda. Da, azi trebuia sa mearga la Paris. Mai controla o data valiza: papucii, halatul pentru hotel, ghidul, schema liniilor de metrou, pasaportul. Toate erau la locul lor.
Trase draperiile; apoi se aseza in fotoliu.
Seara se arata nemultumit; Parisul nu mai e cel de alta data. „Mâine ma duc la Florenta“.
Biletul de loterie
Isi controla agenda cu venituri si cheltuieli; dezastru. Singura sansa era sa câstige la loterie. Se informa asupra ultimelor extrageri, studie frecventa numerelor extrase, alcatui scheme probabilistice; dupa care le arunca pe toate la gunoi. Merse la agentie, scoase dintr-o cutie murdara sase numere. Le trecu pe bilet, pe care il dadu pentru marcare. Plati biletul, dupa care il rupse si-l arunca la cos.
– Ce faci domnule, poate câstigai, spuse cineva din agentie.
– De-ai sti dumneata cât farmec si câte vise ascund in el acest „poate“!
