Taranii din Podari au ramas si anul acesta cu buza umflata si hambarele goale, pentru ca productia de grâu rareori a depasit 1.500 de kilograme pe hectar. In aceste conditii, podarenii nu si-au scos nici jumatate din banii cheltuiti pe infiintarea culturilor.
Agricultura de subzistenta practicata in ultimii ani in localitatea doljeana Podari se pare ca a ajuns la capatul drumului. Oamenii au decis ca nu se merita sa cheltuiasca putinii bani pe care ii au pe agricultura, iar din aceasta toamna nu isi vor mai munci pamântul.
Dupa ce au cheltuit peste cinci milioane de lei pentru cultivarea unui hectar de grâu, in ziua recoltatului satenii din Podari s-au ales cu câteva banite de boabe de proasta calitate. Majoritatea au decis ca nici nu merita sa mai cheltuiasca inca un milion de lei pe recoltat si si-au lasat culturile pe câmp. Cei care au animale au strâns grâul mai mult pentru paie. Specialistii spun ca fara o implicare clara din partea guvernului totul se va duce de râpa. „Duminica, terminam cu recoltatul la grâu, orz si orzoaica. Anul acesta nu s-au facut mai mult de 1.500 de kilograme de grâu la hectar pentru ca acesta a fost semanat târziu din pricina vremii capricioase. In conditiile in care la un hectar de grâu se cheltuiesc in jur de cinci milioane de lei plus un milion treieratul si se recolteaza de aproape trei milioane, incet-incet totul se duce de râpa“, a explicat inginerul Ion Munteanu, din cadrul Camerei Agricole a Primariei Podari.
„Parca suntem inainte de comunism“
Paradoxal, chiar daca in Podari exista o fabrica de ulei la care se poate vinde floarea soarelui, satenii mizeaza pe grâu si porumb pentru hrana animalelor. Reprezentantii primariei spun ca exista multe cauze care au dus la productivitatea extrem de mica de grâu la hectar si ca o mare parte din vina o au taranii.
Pentru ca o cultura de grâu sa fie rentabila, aceasta trebuie infiintata in conditii optime, lucrata cu utilaje performante si vânduta la circa 4.500 de lei pe kilogram. „Dupa 1989 parca suntem inainte de comunism. Oamenii muncesc pamântul cu caii si seamana cu mâna, fara a tine cont de conditiile minime ce trebuie respectate in agricultura. Am intâlnit cazuri in care taranii aruncau semintele pe câmp fara ca macar sa fi arat, dupa care discuiau. Oamenii fac totul dupa ureche, de la semanat pâna la recoltat, si nu au cum sa aiba rezultate“, a mai spus Munteanu. Dar cea mai importanta cauza a situatiei disperate in care se afla podarenii este aceea ca nu se asociaza, ci lucreaza pe parcele risipite. In aceste conditii, utilajele, care si asa sunt vechi si neperformante, mai mult produc pierderi. „Oamenii nu inteleg ca trebuie sa se asocieze ca sa faca treaba. Una e sa plimbi o combina zeci de kilometri ca sa treiere un pogon de pamânt si alta e sa intre in câteva zeci de hectare. Aceasta farâmitare a dus si la scumpirea lucrarilor agricole in conditiile in care un kilogram de grâu se vinde cu circa 2.000 de lei kilogramul. La acest pret, oamenii au ramas si cu grâul de anul trecut, pentru ca prefera sa ingrase sobolanii cu el decât sa-l dea pe nimic“, a mentionat Munteanu.
Toate acestea au dus agricultura podarenilor la una de subzistenta, in care oamenii cultiva atât cât au nevoie pentru a-si hrani animalele. Specialistii primariei din Podari spun ca fara o implicare din partea guvernului lucrurile se vor inrautati treptat si ca primul pas a fost facut prin acordarea subventiilor numai pentru asociatii. Aceasta este o masura care va impulsiona taranul sa intre intr-o asociatie, pentru ca singur nu va putea suporta cheltuielile.
„Daca scot 900 de kilograme ma inchin“
Dupa ce au vazut ca nu au ce baga in hambare anul acesta, agricultorii podareni au decis sa nu mai cultive nimic si sa lase pamântul in paragina. „Venirati tocmai la noi, unde avem productii record la hectar. Am 1,5 pogoane de grâu si daca scot 900 de kilograme ma inchin. Am dat cam sase milioane ca sa am ce recolta si nu stiu daca iau grâu de doua milioane. Daca as fi cumparat cozonaci de la oras cu banii astia, mâncam cu femeia mea cinci ani de acum incolo, pâna ne albeam la fata. Acum sa vedem ce vom face cu grâul pe care il scoatem. E datoria noastra sa incercam sa-l macinam, dar nu cred ca e bun de asa ceva. La toamna nu mai pun nimic pentru ca nu mai am cu ce“, a povestit Constantin Alexandru, care astepta sa vina combina de la treierat. Când a venit utilajul si i-a adus mai putin de jumatate de caruta de grâu, barbatul a facut un calcul simplu. Ii ajunge pentru 100 de pâini de 300 de grame sau sa macine de doua ori. De vândut nici vorba, pentru ca nu ia mai nimic pe el, decât putin peste un milion de lei, adica atât cât a costat treieratul. Singura speranta a ramas un zvon despre infiintarea unei asociatii, dar oamenii nu prea mai au incredere in asa ceva. „Sa vedem cu asociatia asta care se face acum. Daca o fi tot ca aia care ne-a cerut tot noua bani la recoltat nu am facut nimic“, a mai spus Alexandru.
Alti sateni se asteapta la o productie slaba, insa au decis sa treiere pentru a recupera macar paiele. „Am si eu un pogon de grâu mai incolo, dar nu cred sa scot 30 de banite. Treier mai mult ca sa iau paiele pentru animale. De la anul o dam dracului de agricultura si nu mai punem nimic, ca aci e ca la loto, ori o nimeresti, ori ramâi cu banii dati“, a incheiat Marin Gramada.
Sperante
In România exista 45 de milioane de parcele si 4,5 milioane de gospodarii care au in jur de doua hectare de teren. Pentru comasarea terenurilor a fost elaborata Legea rentei viagere. Guvernul spera ca pâna in momentul aderarii României sa se infiinteze circa 6.000 de ferme familiale.
