Spitalele din România consumă cele mai mari cantităţi de oxigen din istorie, acum, în valul 4 al pandemiei de COVID-19. Medicii spun că boala este atât de înşelătoare, încât bolnavul nu simte starea de rău atunci când îi scade saturaţia şi de aceea, ajunge prea târziu la spital. Aici, în spitale, medicii aleargă cu tuburile de oxigen în brațe, unii pacienți fac cu rândul la aceeași mască, iar alții au ajuns să se îmbrâncească pentru o gură de aer. Cei care mai pot vorbi, se căiesc acum că nu s-au imunizat și îi îndeamnă pe toți să se vaccineze.
„Cred că aici, într-o lună de zile, s-a consumat mai mult oxigen decât s-a consumat într-un an de zile normal”, spune Andi Nodiț, managerul Spitalului Bagdasar Arseni din București.
„Pacienții care ajung în terapie intensivă au, de regulă, afectare pulmonară de peste 90 la sută”, explică Beatrice Mahler, manager la Institutul „Marius Nasta” din București.
„Nu avem niciun pacient vaccinat, dacă puteți să credeți așa ceva”, constată revoltată o asistentă.
Goana după oxigen
Pe holurile spitalelor de urgenţă din România, personalul medical aleargă la propriu întruna ca să aducă tuburi de oxigen pentru bolnavii care vin în flux continuu cu ambulanţele. Este primul tratament de care au nevoie, pentru că majoritatea ajung cu saturaţii mici, iar semnalul că acest lucru afectează întreg organismul vine prea târziu.
Surprindem un dialog la camera de gardă:
– Gata, am venit şi eu.
– Haideţi, domnul doctor. Trebuie intubat.
– Hai, să mai punem o butelie. Uitaţi- vă şi în resuscitare, vă rog frumos.
– Nu se pot aduce paturi din altă parte?
– Nu ştiu să vă spun.
– Păi, du-te şi anunţă că nu mai sunt paturi. Că tu trebuie să anunţi.
– Acum, pentru doamna care a venit ultima, în afară de scaun, nu am ce să-i ofer.
Oxigenul, esențial pentru pacienții COVID
„Dificultatea deosebit de mare este să asigurăm oxigenul în tuburi, pentru că acești pacienți pe care îi vedeți pe hol sau atunci când pacientul care este în UPU trebuie transportat la investigații, la computer tomograf, sau merge la sălile de operații trebuie un tub, iar aceste tuburi sunt într-un consum între 40 și 60 pe zi. Este dificil să le obținem și de la furnizor, este dificil să asigurăm transportul lor, este una din marile încercări cu care ne confruntăm în momentul de față”, spune Andi Nodiț, managerul de la „Bagdasar-Arseni”.
„Consumul de oxigen, mai ales de când avem tulpina Delta și avem pacienți cu forme extrem de severe, față de valul 3, consumul la Institutul Marius Nasta s-a triplat”, precizează Beatrice Mahler.
În unităţile de primiri urgenţe sunt peste 2.000 de pacienţi care aşteaptă eliberarea unui pat. Un pat conectat la reţeaua de oxigen. Pentru că nu există, bolnavii stau şi zile întregi pe scaune conectaţi la tuburi de oxigen.
– Un tub de oxigen pentru noi? întreabă un medic.
– Facem rost de un tub de oxigen, dar nu avem paturi. Asta e problema, îi spune asistenta. Toţi pacienţii sunt foarte grav, au peste 70% , toţi sunt pe CPAP sau pe intubaţie. E nevoie de oxigen, explică ea.
În spital, este plin de tărgi, sunt pacienți care sunt conectați la tuburi de oxigen și tot vin. Pentru acești pacienți, de exemplu, nu există nicio soluție în acest moment. Sunt tărgile ambulanței pe care vor rămâne până când se va elibera un pat.
O boală parșivă, care te face să crezi că ești bine până în ultimul moment
Din nou, asistăm la un dialog între cadrele medicale și o pacientă:
– Am venit, că am tuşit toată noaptea și nu mai pot. Mă ustură pieptul, spune femeia.
– De unde veniţi?
– Din Bucureşti, de la Piaţa Reşiţa.
– Fetelor, haideţi să o preluăm. Ambulanţa trebuie să mai rămană cu targa aici. Nu știu ce o să facem. Chiar nu stiu ce o să facem. Pe cine să sculăm de pe pat. Suntem într- o situaţie disperată, spune cadrul medical.
În tot acest timp pe uşa spitalului intră alţi şi alţi bolnavi.
„Două săptămâni a stat acasă cu simptome de insuficiență respiratorie acută. Este admis în secție la UPU în cursul dimineții și a avut nevoi de ventilație non-invazivă din primul moment de la sosire. Este cu o formă severă”, explică medicul lângă patul unui pacient tânăr.
– Sunteţi vaccinat sau nevaccinat? îl întrebăm.
– Nevaccinat, recunoaște el.
Oamenii ajung târziu la spital, pentru că boala îi lasă să creadă că sunt bine şi se tratează singuri acasă. În realitate, virusul le distruge pe rând toate organele, în special plămânii. Simptomele care îi fac să ceară ajutor medical apar când deja organismul este afectat serios.
Explicații medicale: De ce nu-ți dai seama că ceva este în neregulă cu tine
„În infecția SARS-CoV-2, față de orice altă infecție, pe lângă afectarea respiratorie pe care o vedem, afectarea vasculară complică lucrurile și aduce o incapacitate a persoanei bolnave să-și creeze starea de alarmă care să impună venirea în camera de gardă. Trimiterea semnalului de scădere a oxigenului în sânge pornește de la un receptor care se găsește la nivelul vaselor mari din regiunea gâtului. Acest receptor, dacă este alterat, el nu va transmite mesajul creierului: atenție, concentrația de oxigen a scăzut, ești în pericol! Și atunci, creierul neavând această informație, creează starea de liniște persoanei respective.
În organism, lucrurile se derulează într-un mod dramatic, pentru că fiecare celulă a organismului nostru este obișnuită să funcționeze – metabolismul – în prezența oxigenului. În lipsa oxigenului, organismul reușește să se adapteze până la un anumit moment, dar celula care funcționează fără oxigen dezvoltă acid în interior. În momentul în care orice celulă functionează fără oxigen, se acumulează acid în celulă, acid care poate fi scos de o concentrație crescută de oxigen, dar dacă se intervine cu oxigen în timp util.
La un moment dat – și se întâmplă în cazul pacienților noștri care ajung târziu, acel acid care se acumulează în celulă, pentru că organismul funcționează zile întregi fără oxigen, pentru că ei refuză să vină la spital, blochează pur și simplu funcționarea creierului, a inimii, a organelor vitale, iar pacienții când ajung, chiar dacă primesc oxigen, este mult prea târziu ca noi să le putem salva viața”, explică dr. Beatrice Mahler, managerul de la Institutul „Marius Nasta”.
Aşa se explică de ce aproape toţi bolnavii de COVID care ajung la urgenţă zilele acestea au, în primul rând, nevoie de oxigen. Şi au fost situaţii dramatice în care au fost nevoiţi să împartă măştile de oxigen, deoarece capacitatea spitalelor este mult depăşită. Pentru ca toţi pacienţii să fie puşi la oxigen, România a cerut sprijin european pentru a primi concentratoare de oxigen.
