Vitamina D a fost descoperită în 1920 și a reprezentat răspunsul căutat îndelung pentru prevenirea și tratarea rahitismului, o boală dureroasă a oaselor ce se manifestă în copilărie. În decursul a unui deceniu de la acest moment, suplimentarea dietei cu vitamina D a condus la dispariția aproape completă a rahitismului. Rezultatele spectaculoase au încurajat continuarea cercetărilor realizate asupra acestei vitamine.
Se publică în mod constant informații despre riscurile deficienței de vitamina D sau despre un potențial rol al vitaminei în prevenirea bolilor, cum ar fi cancerul de sân, scleroza multiplă și chiar schizofrenia. Nivelurile scăzute ale vitaminei D în sânge au fost asociate cu un risc dublat de deces în general și din cauze cardiovasculare la femei și bărbați, prognostic mai slab la femeile cu cancer de sân și chiar depresie în cazul vârstnicilor.
Vitamină sau nu?
Interesant este că deși vitamina D este cunoscută ca una dintre cele patru vitamine solubile în grăsimi (A, D, E, K), din punct de vedere tehnic, nu este o vitamină. Adevărat, este esențial pentru sănătate și sunt necesare doar cantități minuscule, dar nu respectă și celelalte proprietăți caracteristice vitaminelor deoarece este produsă în corpul uman și lipsește din alimentele naturale, cu excepția peștelui și a gălbenușurilor de ou. În plus, chiar și în urma obținerii din alimente, vitamina D trebuie transformată de organism într-o altă formă activă înainte de a putea acționa.
Vitamina D este atât un nutrient obținut din hrana consumată, cât și un hormon pe care corpul nostru îl produce. Are un rol esențial în absorbția și retenția calciului și fosforului, ambele fiind substanțe critice pentru sănătatea osului. Multe dintre organele și țesuturile corpului au receptori pentru vitamina D, ceea ce sugerează roluri importante dincolo de sănătatea oaselor, iar oamenii de știință investighează în continuare alte funcții posibile.
Vitamina D și sănătatea
Rolul vitaminei D în prevenirea bolilor este un domeniu popular de cercetare, dar răspunsurile clare despre beneficiul consumului de cantități dincolo de doza zilnică recomandată nu sunt concludente. Deși cercetările arată o legătură clară în prevenirea anumitor boli în cazul persoanelor care trăiesc în climat mai însorit sau care au niveluri serice mai ridicate de vitamina D, studiile clinice realizate pe persoane care își administrează suplimentarea de vitamina D prezintă rezultate neconvingătoare deoarece lasă loc de interpretări. Acest lucru se datorează diferitelor modele de studiu, diferențelor în ratele de absorbție a vitaminei D în diferite populații și diferitelor doze de vitamina D administrată participanților.
Totuși, pentru majoritatea oamenilor, cea mai bună modalitate de a obține suficientă vitamina D este administrarea de suplimente alimentare deoarece opțiunile alimentare cu aport de vitamina D sunt destul de reduse.
Suplimentele de vitamina D sunt disponibile în două forme: vitamina D2 („ergocalciferol”) și vitamina D3 („colecalciferol”). Ambele sunt forme naturale ale vitaminei D care sunt produse în prezența razelor ultraviolete B (UVB) ale soarelui, de unde și denumirea sa de „vitamina soarelui”. D2 este produs în regnul vegetal, iar D3 în regnul animal.
Vitamina D produsă în piele este sursa naturală principală de vitamina D, dar mulți oameni obțin astfel niveluri insuficiente deoarece trăiesc în locuri în care lumina soarelui este redusă iarna sau pentru că au expunere limitată la soare, petrecând în interior cea mai mare parte a timpului.
Factorii care influențează nivelul vitaminei D
În mod normal, 10 până la 15 minute de expunere la soare pe brațe și picioare de câteva ori pe săptămână pot genera aproape toată vitamina D de care avem nevoie. Din păcate, anotimpul, ora din zi, locația și chiar poluarea afectează cantitatea de raze de soare și implicit radiațiile care ajung la piele. În plus, producția de vitamina D a pielii este influențată de vârstă, persoanele cu vârste de peste 65 de ani obțin doar o pătrime din cât obțin personele de 20 de ani.
Obezitatea este o cauză a nivelului scăzut al vitaminei D în sânge deoarece fiind o vitamina liposolubilă se stochează în grăsimi și nu mai permite circularea acesteia la nivel sangvin și deci nu este disponibilă pentru utilizare de către organism.
Persoanele cu afecțiuni precum bolile inflamatorii intestinale, bolile hepatice sau fibroza chistică pot avea dificultăți în procesul de absorbție al vitaminei D, ceea ce poate duce la carențe ale acesteia.
Particulele de carbon din aer de la arderea combustibililor fosili, a lemnului și a altor materiale dispersează și absorb razele UVB, diminuând astfel capacitatea de producție de vitamina D. Paradoxal, ozonul absoarbe radiațiile UVB, astfel încât găurile cauzate de poluare în stratul de ozon ar putea duce la creșterea acestor radiații și implicit ajunge să mărească nivelul vitaminei D.
Concluzii
Sunt necesare mai multe studii pentru a elucida beneficiile și riscurile vitaminei D la diferite doze și trebuie cunoscut faptul că administrarea în exces a suplimentelor care conțin vitamina D poate fi toxică în cazuri rare. Înainte de administrarea oricărui medicament, inclusiv a suplimentelor alimentare, este recomandată discuția cu medicul.
Valentina Ghimpău
Sănătate de la Farmacist specialist,
Vă mulțumesc că m-ați citit!
