Locuri de munca si garoafe

De ziua lor, peste cinci mii de femei s-au sculat cu noaptea-n cap, s-au spalat, s-au spreiat, si-au dat cu Farmec sau Channel, si s-au asezat emotionate la coada la locuri de munca, in fata fostei Case a Scinteii. Croita dupa tipicul cladirilor „Lomonosov“ din Moscova, actuala Casa a Presei Libere este locul unde Ministerul Muncii s-a straduit sa le faca un cadou femeilor, de 8 Martie. Nicaieri parca nu se impletea mai adecvat comunismul cu capitalismul ca in constructia strajuita cindva de statuia lui Lenin. Coada era alcatuita din cinci mii de femei. Ce trecea peste erau barbatii. In Romania, fie toamna, fie vara, fie ziua lor, femeile muncesc mai mult decit barbatii si e firesc ca si la somaj sa fie primele. Coada la locuri de munca, alaturi de cozile la plata taxelor si impozitelor, e semnul sigur ca am trait in comunism, iar capitalismul e la iesirea din tunel.

In soarele vesel de primavara, frumoase, proaspete si pline de speranta (la prima ora), asteptau cu nerabdare intrarea la interviu. Asa se asezau moscovitele odinioara, calme, linistite, citind din Lenin si Stalin, sa vina pantofi la Zum, magazin aflat in centrul Moscovei, intr-o cladire de aceeasi inspiratie arhitectonica. Daca in ziua aceea nu prindea toata coada pantofi, se lasa un semn pentru a doua zi, iar urmasele marii revolutii veneau cuminti intreaga saptamina, pina prindeau incaltari. La Casa Presei Libere, catre dupa-amiaza, coada infatisa bucurestencele la fel de frumoase. Ba poate mai frumoase, fiindca ura ii da femeii ceva aparte, iar disperarea innobileaza fetele. Moment in care a aparut ministrul muncii. Ministrul avea un zimbet subtire, binevoitor, condescendent si mirosea bine. Nu avea ce sa-si reproseze decit poate faptul ca se aventurase intre atitea femei la o ora nepotrivita. „Mai prindem ceva, dom’ ministru?“, se itea din coada cite o intrebare care n-astepta raspuns.„Prindeti, prindeti. Fiti linistite, nu pleaca nimeni de aici fara sa vada cladirea pe dinauntru“, le-a asigurat membrul guvernului, pe fata caruia citeai limpede nervozitatea ca nu se gasise o alta iesire, fiind nevoit sa zimbeasca atit de prezidential sexului slab. Ministrul se facuse ca nu intelege. Sau glumise. Fiindca femeile nu venisera sa viziteze parterul cladirii, ci voiau s-apuce un loc de munca. Dar cum sa le raspunda barbatul de stat ca asaltul nefericitelor era de doua ori mai viguros decit putirinta ministerului, vreo doua mii sapte sute de oferte?

Ziua a trecut, soarele s-a dus si el spre asfintit, iar femeile au ramas, intr-o zi superba de primavara, cu un palid cadou de ziua lor, o excursie la doi pasi de Herastrau, al carei transport si l-au platit singure, ministerul asigurind doar inghesuiala si prilejul de injuraturi. Singurii avantajati au fost tot barbatii. La ora 17.00 aveau meci, de la italieni. Cineva din minister avusese ideea ca fiecare candidata sa primeasca la iesire cite o floare, dar nu s-a gasit masochistul care sa indure cu stoicism sa i se rupa citeva mii de garoafe in cap.