Persoanele cu dizabilități au avut parte, prea mult timp, de promisiuni și vorbe goale. E timpul măsurilor concrete. Trebuie să începem prin a spune clar că ani de zile statul român s-a prefăcut că recunoaște drepturile persoanelor cu dizabilități, fără a crea nici cadrul legal, nici cel instituțional pentru a transpune în fapt aceste drepturi. Rezultatele acestei politici au fost birocratizarea excesivă, drumurile periodice inutile la comisiile de încadrare, respectarea doar pe hârtie a dreptului la educație, la sănătate, la muncă și la o viață demnă.
Nu se mai poate continua așa. Statul român nu mai poate continua să suplinească lipsa acută de servicii plătind niște indemnizații de mizerie care nu acoperă nici necesitățile minime de subzistență.
Anii de segregare, marginalizare, instituționalizare nu pot fi răscumpărați, dar de undeva trebuie să începem.
După luni de zile de muncă și de discuții cu persoane cu dizabilități, precum și cu ONG-uri care le apără drepturile, am lucrat împreună cu colegi parlamentari USR și am depus la Parlament o inițiativă legislativă pentru modificarea legii 448/2006 privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Inițiativa se bucură și de sprijinul colegilor parlamentari PNL, cărora le mulțumesc pentru implicare.
Iată principalele modificări:
- Crearea de alternative pentru a evita instituționalizarea prin dezvoltarea de servicii în comunitate, de îngrijire și asistență la domiciliu sau în familia extinsă. În prezent, covârșitoarea majoritate a persoanelor cu dizabilități se află în grija exclusivă a familiei, iar în momentul în care acest sprijin încetează, instituționalizarea este singura opțiune.
- Crearea posibilității acordării certificatului de încadrare în grad pe termen nelimitat și pentru copiii cu dizabilități, în condițiile în care, în prezent, această posibilitate nu există pentru copii, ci doar pentru adulți, indiferent de gravitatea condiției copilului și chiar dacă acesta suferă de o boală incurabilă pentru care primește îngrijiri paliative.
- Creșterea indemnizațiilor pentru persoanele cu dizabilități de la 70% din Indicele Social de Referință (ISR) la 100% din ISR. In prezent, indemnizația pentru un adult cu handicap grav este de 350 de lei (respectiv 300 lei pentru un copil cu handicap grav). De asemenea, pentru acele persoane care, din cauza dizabilității grave, nu au avut și nici nu pot avea alte surse de venituri de tip salarial, am propus un venit de completare, la nivelul ISR.
- Eliminarea contribuției pe care persoanele cu dizabilități instituționalizate sunt obligate să o plătească centrului în care sunt instituționalizați, centru care deja primește bani publici pentru întreținerea acestor persoane.
- Clarificarea obligațiilor care revin autorităților centrale, județene și locale pentru asigurarea unei incluziuni reale, prin garantarea accesului la educație, sănătate și muncă.
- Introducerea unui registru electronic care să cuprindă persoanele cu dizabilități care doresc să se angajeze, precum și persoanele juridice care doresc să angajeze persoane cu dizabilități. ANOFM, prin agențiile județene, se va implica activ în organizarea și elaborarea de programe de formare/reconversie profesională a persoanelor cu dizabilități.
- Introducerea obligației pentru Ministerul Educației Naționale (MEN) și DGASPC să stabilească numărul necesar de cadre didactice itinerante/de sprijin astfel încât să fie respectat dreptul la educație. MEN va asigura și adaptarea curriculei pentru copiii cu cerințe educaționale speciale integrați în învățământul de masă, precum și procedura specifică de examinare/evaluare a competențelor.
- Pentru a asigura garantarea în plată a salariilor asistenților personali, inițiativa prevede asigurarea de la bugetul central, în proporție de 100%, a sumelor necesare.
Proiectul este unul extrem de important pentru societatea românească, pentru că vizează respectarea drepturilor celor mai vulnerabili cetățeni. Când e vorba despre copii, în special despre copiii cu dizabilități, orgoliile politice trebuie să dispară, pentru a face loc dialogului și consensului.
De prea mult timp statul român doar se preface că respectă drepturile acestor oameni, când realitatea cruntă îl contrazice. E momentul să schimbăm acest lucru.
Cosmin-Marian Poteraș, senator de Dolj, USR
