Voronin ne da sah

Atasatul militar al Romaniei la Chisinau a fost declarat persona non grata. Potrivit uzantelor, el trebuie sa paraseasca teritoriul Republicii Moldova in termen de zece zile. Bucurestiul a reactionat de indata. In aceeasi zi, ambasadorul Chisinaului la noi a fost chemat la Ministerul de Externe pentru a i se comunica declararea drept persona non grata a ministrului consilier Iacob Popovici. Practica internationala defineste gestul Romaniei drept masura de retorsiune. Cind un stat declara persona non grata un diplomat al altui stat, acesta din urma procedeaza la fel cu echivalentul intre diplomatii de pe teritoriul sau. A fost masura Romaniei inteleapta, adecvata situatiei concrete, dominata de inteligenta politica? Raspunsul nu-i deloc usor. El trebuie sa faca fata unei dificultati uriase, vizibile si in reactiile presei si ale clasei politice, la alte provocari ale realitatii. E vorba de ceea ce as numi supararea pe conditiile meteorologice. Viscolele, arsitele, uraganele sint realitati obiective. In fata unei dezlantuiri a naturii, omului nu-i ramine altceva decit sa-si ascuta priceperea pentru a o contracara. E aceasta atitudine normala, pragmatica, inteleapta. Sint posibile insa si altfel de reactii pe care le-as subsuma sintagmei: supararea pe conditiile meteorologice. La stirnirea unui uragan, am putea, de exemplu, sa iesim din casa si sa strigam, cu pumnii strinsi, schimonositi de revolta impotriva naturii care ne ia pe sus. Se intelege ca o asemenea atitudine nu va fi impartasita de nici un om normal. In plan politic exista multe provocari asemanatoare celor puse la cale de conditiile meteorologice. Paradoxal insa, spre deosebire de reactia normala la astfel de confruntari, in politica se cultiva si se accepta supararea pe realitatea obiectiva. Declararea persona non grata a atasatului nostru la Chisinau e unul din punctele unui intreg program de provocari impotriva Romaniei, puse la cale de regimul comunist, mai mult ca sigur sub indrumarea Moscovei. Exploatind demonstratia de protest organizata la Chisinau de Partidul Popular Crestin si Democrat, autoritatile din Republica Moldova s-au straduit sa transforme un conflict intern intr-unul international. Miscarea – trebuie s-o recunoastem – nu-i lipsita de inteligenta politica. Ea urmareste doua scopuri – usor de sesizat la o analiza lucida. Primul vizeaza compromiterea manifestarii impotriva rusificarii, prezentind-o populatiei din Republica Moldova drept un atentat la independenta tinarului stat, drept un moment din asa-zisele planuri ale Bucurestiului de anexare a teritoriului de peste Prut. Al doilea scop, mult mai subtil si mult mai complicat, trimite la batalia pentru admiterea in NATO. Se intelege ca o tara aflata intr-un litigiu teritorial cu o tara vecina va avea mari probleme la admiterea in Alianta. Cu atit mai mari vor fi acestea cu cit ele ar aparea ca fiind determinate de pretentii anexioniste, pretentii vizind un stat aflat in sfera de influenta a Rusiei. Acest scop al autoritatilor de la Chisinau pare a fi urmarit cu mult mai multa osirdie decit cel vizind compromiterea miscarii populare. Ba chiar, am putea spune ca protestele din Chisinau au picat cum nu se poate mai bine autoritatilor de la Chisinau in telul de a face probleme Romaniei. Inaintea acestei demonstratii au fost declaratiile de la Strasbourg ale ministrului de justitie, Ion Morei. Ele acuzau Romania de ingerinte in treburile interne ale Republicii Moldova. Au venit reactiile de la Bucuresti, destul de pripite pentru a le da comunistilor de peste Prut argumente pentru a tipa ca Romania duce o politica de „frate mai mare“. I-au ajutat de minune si unele lozinci ale manifestarii de la Chisinau: unirea cu Tara, iesirea din CSI. Ultimele gesturi se inscriu sub acelasi semn al provocarii pentru a amplifica la maximum conflictul, ba chiar pentru a-l internationaliza. Din acest punct de vedere, raspunsul Bucurestiului la incidentul diplomatic serveste intereselor ascunse ale comunistilor. S-a spus despre rusi ca-n politica internationala sint buni jucatori de sah. Desi numai rusofilii Voronin si ai lui se adeveresc la fel de buni.