Stiinta, echipa mea de suflet

De cind a cistigat ultima data campionatul – si au trecut mai bine de zece ani de atunci -, echipa noastra de suflet ne-a adus aproape numai suferinta. Dezamagirile si scandalurile s-au tinut lant. De multe ori am trait sentimentul ca echipa noastra a fost instrainata, a fost vinduta, astfel incit bucuriile noastre legate de Universitatea Craiova au fost putine si mici. Bucurii care nici n-ar fi contat in alte vremuri, cind Stiinta devenise „campioana unei mari iubiri“. Nu – imi pare rau ca trebuie s-o spun din nou – echipa noastra de suflet nu mai este „campioana unei mari iubiri“. Echipa noastra a devenit in toti acesti ultimi ani de restriste pentru fotbalul oltean, dar si romanesc „campioana unei mari dezamagiri“. Cauzele sint multiple, nu vreau sa fac un inventar aici. Cert este ca suferinta noastra nu se va sfirsi niciodata daca nu incetam sa mai traim din amintiri. Ei bine, daca trecutul nu trebuie sa ne mai preocupe, viitorul este sansa noastra de a incepe reconstructia. Totul e sa nu confundam reconstructia cu revolutia. Daca sintem seriosi, n-avem cum sa nu realizam ca timpul revolutiilor a cam trecut. Mai ales in fotbal, unde trebuie mai intii sa fie facuta curatenie, sa fie scos gunoiul cu basculanta. Nerabdarea noastra proverbiala, minia noastra iute, olteneasca, trebuie sa se mai domoleasca putin. Craiova nu mai este ce a fost, deocamdata, in fotbalul romanesc. Nu se poate naste peste noapte o echipa cu care sa luam campionatul, cupa si sa mai cistigam si ceva puncte prin cupele europene. Nu, oricit de tare ne-am dori acest lucru, si probabil ca ni-l dorim, n-avem nici o sansa. Daca ar fi dupa noi, la noapte ar trebui sa se nasca o mare echipa, un nou Balaci sau Stefanescu s.a.m.d.

Din nefericire, o astfel de minune nu poate avea loc. Ea nici n-a avut loc vreodata la Craiova. Succesele si gloria „campioanei unei mari iubiri“ de odinioara au venit dupa multa munca, foarte multa munca, dupa ani de constructie. Ca sa nu mai punem la socoteala sansa ca-n aceeasi perioada sa joace la un loc atit de multi mari jucatori. Pentru ca jucatorii au facut mare echipa, nu echipa i-a facut pe ei celebri. Performantele de atunci s-au transformat in blestem. A trecut mult timp si acum Craiova fotbalistica trebuie construita caramida cu caramida. Nu putem sa construim castele pina-n zori, dar ne putem propune o constructie solida, nu o casa din paie. Si cred ca acest lucru se poate face meci de meci. Nu trebuie sa ne concentram doar pe marile meciuri, cum ar fi cel cu Steaua de astazi. Degeaba l-am cistiga pe asta si etapa viitoare nici n-am exista. Craiova trebuie sa inceapa, ce simplu e de scris, sa joace etapa de etapa, sa-si doreasca sa cistige fiecare meci. Asta sa fie obiectivul ei. Nu trebuie sa-si propuna inainte de orice sa cistige campionatul. Sa-si propuna doar atit: sa joace! Nimic mai mult! Daca publicul va vedea acest lucru, o sa vina la stadion, o sa-si incurajeze echipa si, culmea, o sa aiba si rabdare. Pare atit de simplu, dar e al naibii de greu. Dar e posibil. Si realist! Asta astept si de la meciul cu Steaua de astazi. Ca echipa mea de suflet sa joace. Sa joace fotbal! Hai sa ne propunem de-aici inainte sa nu mai vrem totul dintr-o data, sa nu ne mai amagim cu victorii trecatoare si atit. Sa invatam sa avem rabdare, dar sa si fim necrutatori atunci cind vedem ca ni se insala increderea. Hai sa nu mai inventam noi inceputuri doar de dragul de a schimba tot ce nu ne convine si, mai ales, sa asteptam de fiecare data ca echipa noastra sa joace fotbal. Si restul o sa vina de la sine. Hai sa nu mai lasam, totodata, ca Universitatea sa fie, asa cum a facut-o in ultimii ani, pepiniera echipelor bucurestene. Este inadmisibil ca s-a intimplat asa ceva! Numarati jucatorii olteni de la Steaua si Dinamo si-o sa vedeti ce echipa ar fi putut avea astazi Universitatea Craiova. Pentru jucatorii „campioanei unei mari iubiri“ era de neconceput, echivala cu o rusine sa joace la adversarele ei dintotdeauna, Steaua si Dinamo. Sigur, vremurile s-au mai schimbat, dar de aici si pina la a da o echipa la adversarele tale e cale lunga.

Hai sa incepem sa jucam fotbal adevarat! Hai sa le aratam tuturor ca exista o alternativa la mocirla din fotbalul romanesc! O putem face de astazi. De miine. Hai sa jucam fotbal! Hai Craiova!