Barcelona

Zilele trecute, citeam intr-o gazeta straina o prezentare a intilnirii la virf de la Barcelona. Trei sferturi din spatiu era dedicat masurilor exceptionale luate de fortele de ordine. Intr-un colt doar, citeva rinduri despre agenda intilnirii. Pe televizoare am vazut mai mult secvente ale tulburarilor de strada decit imagini din salile unde citiva dintre cei mai puternici oameni politici din lumea asta negociau chestiuni vitale pentru urmatorii ani. Un summit plin de atmosfera. Agenda a fost incarcata. Facturile la energie apasa pe toata lumea. Libertatea pietelor e o tema fierbinte pretutindeni. Mai e in discutie si piata financiara. O data cu introducerea euro se petrece o revolutie economica ale carei consecinte sint departe de a putea fi intrevazute azi.

Dar tema cea mai grava, intrebarea care a stat pe buzele tuturor, a fost, desigur: cum face Europa sa nu piarda terenul pentru secolul al XXI-lea? Tehnologic si economic, SUA au luat-o inainte. Anii ’90 au fost pentru americani fasti. Ritmul dezvoltarii s-a accelerat mult in prima decada de dupa razboiul rece. Europa a mers mai incet. Ideea largirii UE, la scara intregului continent, e un raspuns la aceasta chestiune. Ne-am obisnuit sa vedem UE ca o pavaza vizavi de fosta URSS si urmasele ei de azi. Este insa un raspuns la expansiunea tehnologica, economica, politica si militara a SUA. Prin unire s-ar crea o piata echivalenta ca marime cu cea de peste ocean. Intelegerile comerciale, lichidarea barierelor vamale, euro creeaza premisele unei cadente superioare.

Romania se inscrie in acest scenariu. Ea nu poate azi emite pretentii, se afla printre candidatii cei mai slabi. Premierul Aznar a avut buna idee sa invite la Barcelona si cele 13 state candidate, pe linga cele 15 state membre. A fost un exercitiu, o aclimatizare, daca vreti. Cum ar arata aceasta mare Europa? Noi, romanii, am putut visa cu ochii deschisi. Cum ne-ar sta ca membru? Deloc rau. Tara ar fi sigura pentru investitiile straine, noile tehnologii ar veni si la noi, reglementarile care fac legea de mult in Occident s-ar aplica si pe aici. Nu am avea decit de cistigat. Politicienii romani au facut multe sotii ca sa intirzie integrarea in UE. Prostia, interesele de clan, lipsa de experienta adesea ne-au facut pe toti sa platim un pret mult prea mare. Se pare ca s-au trezit, in sfirsit. Motivul: nu mai au incotro. A devenit clar ca, fara sa fim in UE, nu vom razbi si vom cadea in sfera de influenta a unei tari, economii si piete mult mai putin promitatoare. La estul Romaniei. Asta ar face ca saracia sa persiste inca un secol. Singurul scenariu care ne-ar scoate din situatia de acum, deloc infloritoare, dimpotriva as zice, este integrarea cit mai rapida in UE.

Pina recent, chestiunea nu era prea limpede. Multi mai visau la terte piete, vechiul comert cu URSS, cu Orientul Apropiat si Africa, pe urmele politicii paguboase a lui Ceausescu. Prezenta romaneasca, fie si simbolica la Barcelona, spune ceva. Facem parte din planurile Occidentului. Iliescu s-a gasit in elementul lui auzind cuvinte-cheie ca strategie, dezvoltare globala etc. S-au facut poze de protocol, s-au strins miini, s-au tinut cuvintari. Totul a mers OK. Chiar daca au fost demonstratii, proteste, chiar daca fortele de ordine si-au scos din cazarmi tehnica. Pentru Romania, important este ca orizontul de asteptare s-a conturat; 2010. E fezabil, dar cere un efort din partea societatii romanesti foarte aplicat si de durata. Pentru politicieni cere curaj. Altfel spus, sa nu ne (se) mai amageasca doar cu vorbe. Sa treaca la fapte. E de vazut daca, o data intorsi la Bucuresti, Iliescu, Nastase, Geoana, Tanasescu au inteles ce au de facut. Daca inteleg sa ia masuri si sa mearga ferm inainte. Daca nu, episodul summit-ului de la Barcelona va ramine o simpla plimbare, turism diplomatic, in orasul lui Gaudi. Sper ca le-a placut Sagrada Familia.