În cea de-a doua zi de Paşte se respectă alte tradiţii şi obiceiuri păstrate din timpuri străvechi. Această zi mai este numită și Lunea Albă, iar obiceiurile se respectă din cele mai vechi timpuri.
În această zi se obişnuieşte ca finii să se ducă în vizită la naşi, cu colaci, pască şi ouă roşii, iar copiii merg la părinţi. De asemenea, nașii trebuie să stea la masă cu finii. Tradiția spune că aceștia merg împreună la hora satului.
Potrivit tradiţiei, în cea de-a doua zi de Paşte, ouăle se ciocnesc „cap cu dos”.
Un alt obicei presupune stropitul cu apă, în amintirea readucerii la viaţă a fetei de evreu, care a leşinat la aflarea veştii învierii lui Iisus.
Este considerată ziua în care se deschid porţile Raiului şi ale iertării, astfel că orice persoană care moare în acestă zi nu mai trece prin Judecata de Apoi.
În acesată zi trebuie să stropeşti casa cu agheazma şi să dai de băut la rude.
În unele zone se merge cu obiceiul “udatului” şi al umblatului cu pasc apentru vestirea Învierii.
Prin Învierea Domnului Iisus Hristos din morţi, cei din popor cred că Raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului începând de la Adam şi până la venirea Mântuitorului şi rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomei.
Aşadar, lunea, feciorii stropeau cu apa fetele din sat, iar marţea fetele îi udau pe feciori.
Obiceiul se păstrează şi astăzi, iar tradiţia de a stropi cu parfum rudele şi prietenii vizitaţi a doua zi de Paşte este o reminiscenţă târzie a acestei datini.
