Efecte perverse

Dintr-o stire rizgiiata de mai multe ziare aflam ca seful galeriei dinamoviste a fost amendat cu un milion cinci sute de mii de lei pentru ca, la meciul cu echipa Rapid, a afisat pe un banner portretul maresalului Antonescu. Nu de mult, Guvernul Romaniei a decis sa interzica actiunile publice de cultivare a personalitatii fostului conducator, in numele luptei impotriva rasismului si antisemitismului. De o aiureala egalata doar de justificarea ei discreta – ne-o cere Occidentul ca o conditie pentru admiterea in NATO -, masura n-a stirnit protestele istoricilor si ale oamenilor de cultura in general. Amenda data celor din galeria echipei Dinamo ne-ar pune in fata unei noutati nationale. In apararea unei figuri a trecutului se ridica, inaintea celor indrituiti, fanii jocului cu balonul rotund. Nu-i exclus ca printre purtatorii bannerului buclucas sa se afle si oameni animati de mindrie patriotica. Ba, chiar, nu-i exclus ca in rindurile lor sa se numere si admiratori ai maresalului. Noi credem insa ca nu aici sta resortul psihologic al gestului de la meciul Dinamo-Rapid. Explicatia trebuie cautata in legea „fructului interzis“. Prin decizia sa, cabinetul Nastase a facut din manifestarile publice de simpatie fata de Ion Antonescu tentatia de a comite ceva ilegal. Si cum nu numai romanii, dar si alte neamuri sint animate de nevoia unei sfidari a legii, mai ales cind ea este atit de stupida cum e cea despre maresal, mai mult ca sigur galeria echipei Dinamo s-a gindit la bannerul cu portretul ca la o trasnaie. In acelasi timp, nu putem exclude dintre motivele sufletesti ale gestului nici pornirea de a cirti impotriva guvernului. Puterea de la Bucuresti si-a pierdut simpatia populara care a facut-o cistigatoare la scrutinul din noiembrie 2000. Cresterea exorbitanta a facturii la intretinere, acuzatiile de coruptie, nerespectarea fagaduielilor electorale au dus chiar la substituirea simpatiei cu antipatia. Sub acest semn, gestul de pe stadionul Dinamo isi poate avea explicatia in nevoia de a da un bobirnac unei puteri pe cale de a fi urite si pentru masurile cu iz de dictatura impotriva bunului-simt.

Aceste resorturi psihologice ale manifestarii de la un meci de fotbal ne atrag atentia cit de contraproductiva e masura guvernamentala de a-l pune la index pe maresalul Antonescu. La sugestia unei strainatati de cabinet, s-a considerat ca interzicerea lui Ion Antonescu va duce la micsorarea drastica a cultului. O minima cunoastere a sufletului colectiv i-ar fi avertizat pe guvernanti ca hotaririle in domenii atit de sensibile cum sint imaginea unui moment sau personalitate din trecut duc, de regula, la efecte inverse celor scontate. E limpede ca decizia cabinetului Nastase va determina nu o micsorare, ci o sporire a cultului lui Antonescu. I-ar fi constientizat de un asemenea posibil fenomen si simpla iscodire a cauzelor care au dus la preamarirea maresalului dupa decembrie 1989. A fost, pur si simplu, nevoia de a umple golul provocat de interdictiile din anii comunismului.

Ducind la o crestere a cultului, masura guvernului va fi contraproductiva si fata de mult invocata admitere in NATO. Occidentul se va trezi in fata multor manifestari in genul celor de pe stadionul Dinamo. Interzis, portretul lui Antonescu va fi purtat pina si la o demonstratie impotriva unor cresteri de preturi. Ceea ce va duce la concluzia ca, in Romania, porunca europeana e sfidata. O concluzie ale carei consecinte nu mai trebuie evidentiate.