SC RULMENTI SA Slatina a intrat de aproape un an in rutul falimentului. Fabrica de nivel mediu, cu relativ putini muncitori, n-a fost luata in calculele nici unei mari corporatii, n-a prezentat interes pentru guvern, n-a constituit un potential capital pentru politicienii locali etc. S-a prabusit in deplina libertate. Cei 46 de muncitori care fac acum greva foamei in fata Prefecturii Olt sint singurii care mai cred in aceasta fabrica. In ciuda faptului ca si ei, din cind in cind, mai trag cu ochiul la sicriul-simbol care le insoteste sinistru protestul.
Sa injuri guvernul e simplu
Cind se aud prin fabrica zvonuri ca se inchide, ca nu se mai dau salariile, este injurat mai intii directorul si apoi guvernul. Cu directorul treaba se rezolva relativ usor – niste anonime, o greva spontana, miting la prefectura, sicriu, trompete, lozinci clasice si demisia este gata. In Olt se pregateste, bineinteles, o alta echipa, al carei principal potential managerial il constituie refulari acumulate de vreun inginer, fost sef de sectie, schimbat din functie din motive neclare, care n-a deschis niciodata un curs de management, care n-a negociat sau incheiat in viata lui un contract, dar care a avut o nedisimulata grija sa mai faca din cind in cind cite o reclamatie, un repros, o pupatura la vreun sefulet de partid local. La nivelul masei de oameni care se agita pentru un salariu in general mizer, vinovatiile sint apocaliptice, includ manevre oculte ale debarcatului director, ale politicienilor, ale rusilor care nu mai cumpara rulmenti din Romania, ale Europei care ne vrea raul pentru ca sintem baieti destepti. Si cine este vinovat pentru asta? Guvernul. Singurul capabil sa se lupte, sa puna ordine, sa dea de munca oamenilor. Dar guvernul se afla rareori printre oameni. El nu poate sa raspunda. Si atunci este injurat.
Asa s-a intimplat
Asa s-a intimplat la RULMENTI Slatina. A fost schimbat directorul Nicolae Dragnea cu directorul Marin Vidu, directorul Marin Vidu cu directorul Gheorghe Rotaru, directorul Gheorghe Rotaru cu directorul Victor Barbu. Si fabrica a intrat in faliment. APAPS a revenit asupra deciziei si a convocat o AGA care n-a hotarit nimic. Fostul director, Nicolae Dragnea, are dosar penal. Data fiind rapiditatea cu care au parasit ceilalti corabia, evaluarea corectitudinii cu care au gestionat fabrica de rulmenti este deja la inceput. RULMENTI Slatina a beneficiat de credite pentru productie, care au fost folosite in alte scopuri, si-a pierdut pietele de desfacere, si-a pierdut increderea in sine. A fost scoasa la vinzare de APAPS, au existat chiar si cumparatori interesati, insa au fugit ca dracul de tamiie cind au intrat in profunzimea lucrurilor. Tot atit de adevarat este si faptul ca zvonurile privind adoptarea de catre guvern a unei noi legi a privatizarii, in care cadavre ca RULMENTI Slatina sa poata fi cumparate pe un euro, cu conditia linistirii muncitorilor, au cam trenat avintul privatizator. Dar stai si te intrebi: in toti acesti ani, in care fabrica a stat in hula derivei, reprezentantii APAPS in AGA ce au facut? Probabil ca au facut cunostinta, de fiecare data, cu noul director.
Cum s-a gestionat criza
Criza de la RULMENTI s-a acutizat in decembrie 2001. Inca de la inceputul lunii, vazind ca se intirzie plata salariilor si ca se apropie sarbatorile, muncitorii au trecut la blocarea DN Slatina – Pitesti. Cu regularitate, asa cum treceau si zilele. Pusi in fata unei situatii inedite, prefectul Marin Diaconescu si reprezentantii APAPS de la Craiova au incercat gasirea unei solutii. Dar cum de multe ori lui Diaconescu ii este greu sa gaseasca si usa de la intrarea in prefectura, si e foarte bine ca exista portar care sa faca acest lucru, solutia a intirziat sa apara. Asa ca, uzind de „niste chestii“, l-a sunat pe Gheorghe Dobra de la ALRO si i-a ordonat sa dea un miliard de lei pentru plata salariilor de la RULMENTI. Cum se numesc astfel de operatiuni si cit sint de morale intr-o economie libera de piata, numai niste oameni care vor sa-si bea linistiti paharelul de sarbatori ne-ar putea spune. Oamenii si-au primit insa banii si au plecat acasa fericiti. Chiar si-au spus in gind: „E al dracu’ guvernu’, da’ e bun!“
Dupa 15 ianuarie, lucrurile s-au intors la vechea matca. S-a inmultit insa numarul oamenilor de ordine din zona fabricii si drumul a mai fost blocat, insa foarte putin. Vestea ca aceia din conducere au inaintat APAPS actele de intrare in faliment a fabricii a reaprins palalaia. S-a convocat AGA. Insa, in afara de ghionturile si injuraturile pe care le-a incasat directorul Rotaru, sedinta nu s-a incheiat cu nici un rezultat.
Greva foamei
Satui mai mult de zvonuri, incertitudini, sperante desarte, salariatii, o parte numai din cei 600 ai fabricii, au decis sa intre in greva foamei. In care sint de trei saptamini. Au fost mai intii zece, apoi 25, chiar si 100. Mai sint 46. Intre timp, in fruntea „fabricii“ a fost numit de catre APAPS un nou director, Victor Barbu. Dar pentru ca schimbari de directori au mai vazut, salariatii n-au iesit din greva. Este dreptul lor sa astepte rezultate concrete. Vazindu-i cit de constiinciosi vin la greva foamei, parca iti vine sa le dai lor dreptate si sa-i crezi pe cuvintul lor de familisti, cu grija copiilor, ca au fost si vor fi si in continuare niste salariati de treaba. Incepind de luni, 25 martie, cite 30 dintre ei vor picheta sediul guvernului si sediul Prefecturii Olt, pentru a fi si mai evidenta dorinta lor de a munci.
Un prefect depasit de situatie
Ca reprezentat al guvernului in teritoriu, lui Marin Diaconescu, prefect de Olt, pleasca RULMENTI i-a cazut pe cap intr-un moment nepotrivit. A trebuit sa mai indure si rusinea de a-l vedea pe presedintele Ion Iliescu stind de vorba simplu si concret cu salariatii si plecind aplaudat. El este mereu injurat. Si, ceea ce este mai grav, n-are pic de intelegere pentru astfel de fenomene, chiar daca ele i s-au mutat sub termopanele institutiei. Si-i intelegem suferinta. Sa nu poti tu birfi sau „lucra“ pe unul sau pe altul in liniste pentru ca-ti urla „fomistii“ pe la geamuri este chiar jenant. Mai ales ca s-a incheiat sezonul de vinatoare si n-ai unde sa-ti mai descarci nervul nelinistit. Ca om. Asa cum imi relata intr-o convorbire telefonica. El nu-i intelege pe grevisti si crede ca greva lor este o manipulare. O prefacere care stirneste indignarea locatarilor blocurilor din jur. Si a presei de partid, care s-a apucat sa-i injure. Insa, intr-o Romanie in care fabrici ca RULMENTI Slatina sint duse la cimitir de coruptie, indolenta si incapacitate, a gindi asa despre niste salariati care uzeaza de un drept consfintit de lege, pe propria raspundere, inseamna ca esti un dobitoc oarecare.
