Pentru bolnavii cu insuficienţă renală în stare avansată, dializa devine un mod de viaţă. De trei ori pe săptămână, un bolnav petrece câteva ore în spital pentru hemodializă, fără de care viaţa sa ar fi în pericol. Sau recurge zilnic la dializa peritoneală, pe care trebuie să o facă zi de zi acasă. Dar boala ar putea fi încetinită dacă ar fi descoperită la timp. Numai că, la fel ca multe alte afecţiuni, ea evoluează silenţios şi, în lipsa unor investigaţii preventive, ajunge să fie descoperită târziu.
Diabetul şi hipertensiunea, cauzele principale în insuficienţa renală cronică
Dr. Daniela Maria, şefa Secţiei de Nefrologie de la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă din Craiova, subliniază cât de important este să conştientizăm efectele acestei afecţiuni şi să ascultăm sfaturile specialistului, odată ce se pune diagnosticul.
„După 65 de ani, funcţia renală începe să scadă. Diabetul zaharat şi hipertensiunea sunt primele două cauze ale insuficienţei renale cronice. Pacienţii diagnosticaţi cu astfel de afecţiuni trebuie monitorizaţi îndeaproape. Este nevoie de o colaborare a medicului de familie sau a medicilor de specialitate cu medicul nefrolog, e nevoie de îndrumare a acestor pacienţi către nefrologie, pentru a ţine sub supraveghere evoluţia funcţiei renale. Dacă depistăm funcţia renală alterată la timp, putem iniţia un program de urmărire cu analize cel puţin la şase luni şi putem institui un tratament care să încetinească progresia bolii renale cronice”, explică medicul.
La tineri, boala renală cronică poate trece neobservată
În cazul tinerilor, insuficienţa renală cronică poate trece mult timp neobservată, pentru că nu este o afecţiune care să producă simptome „zgomotoase”:
„Am avut pacienţi tineri care s-au prezentat în urgenţă cu epistaxis (sângerare nazală – n.r.) care nu se oprea şi au descoperit că aveau insuficienţă renală severă, sau aveau edeme gambiere (umflarea picioarelor) şi nu ştiau de ce, cu hipertensiune arterială bruscă”, transmite dr. Maria.
Specialistul spune că persoanele peste 30 de ani ar trebui să îşi facă o dată pe an analizele uzuale şi o ecografie abdomino-pelvină, pentru că în cazul tinerilor, boala evoluează adesea silenţios. Factorul genetic este şi de luat în seamă. „Dacă avem în familie cazuri de boală renală cronică, trebuie să ne monitorizăm funcţia renală cu mai multă atenţie. Apoi, pacientul trebuie să respecte indicaţia terapeutică, să se informeze din surse medicale, să nu neglijeze sfaturile specialistului”, adaugă medicul.
Iniţierea dializei, un proces care trebuie urmărit cu atenţie
Spitalul public este primordial în tratamentul pacientului cu insuficienţă renală care are nevoie de dializă, transmite şefa secţiei de Nefrologie de la SCJU Craiova.
„Iniţierea terapiei de substituţie a funcţiei renale nu se poate face decât într-un spital de stat. Când se pune diagnosticul de insuficienţă renală în stadiul V, cu necesar de terapie de substituţie a funcţiei renale, pacientul trebuie monitorizat pe perioada iniţierii, deoarece pot apărea tot felul de dezechilibre. Preluarea funcţiei unui organ vine după o perioadă în care pacientul stă într-un stadiu de uremie. Pre-dializă, pacientul poate sta o lună, două, chiar şi un an sau doi, cu nişte valori crescute ale retenţiei azotate (valori crescute ale ureei și creatininei – n.r.). Dar toxinele sunt acolo şi erodează, ca picătura chinezească, organele pacientului. Dar suntem fiinţe adaptabile, iar organismul se obişnuieşte cu aceste lucruri. Astfel, când începem să extragem toxinele, organismul are un răspuns, o reacţie, de aceea procesul trebuie să fie blând”.
Hemodializa, preferată de pacienţi
Metodele de substituţie a funcţiei renale sunt dializa peritoneală şi hemodializa. Dacă hemodializa se face în spital, de trei ori pe săptămână, dializa peritoneală se face de către pacient acasă, astfel responsabilitatea pacientului este foarte mare. Pacienţii tind să preferă hemodializa pentru că se simt mai în siguranţă când sunt monitorizaţi de medic, pe care îl văd de trei ori pe săptămână, comparativ cu monitorizarea lunară care se face la dializa peritoneală, deşi aceasta din urmă se apropie mai mult de ceea ce face rinichiul, spune dr. Maria. Apoi, dializa peritoneală se face zilnic, de patru ori, iar pacientul se simte prea legat de acest tratament, pe care îl resimte mult prea prezent în viaţa lui.
„Pacienţii hemodializaţi sunt practic parte din familia medicului nefrolog, pentru că îl văd de trei ori pe săptămână, e imposibil să nu creezi o legătură cu acesta”, susţine medicul. Aşadar, există şi un confort psihic mai mare al pacientului hemodializat.
Coronavirusul a dezechilibrat pacienţii cu boală renală
Medicii nefrologi se confruntă, în ultimul timp, cu mai multe cazuri grave, iar coronavirusul este principalul factor al dezechilibrelor din ultimii doi ani.
„Pndemia a contribuit la acest fenomen. După aceşti ani de restricţii, ne confruntăm cu mulţi pacienţi dezechilibraţi, cu pacienţi care nu au mai ajuns la spital de teamă sau au avut acces limitat la programări, consulturi interdisciplinare. La un centru privat, o întreagă tură de pacienţi a dispărut din cauza Covid, pentru că mulţi pacienţi au decedat”, a declarat dr. Daniela Maria.
Testări gratuite pentru boli genetice rare, la Secţia de Nefrologie a Spitalului Judeţean
La nivelul judeţului, există un număr mare de pacienţi hemodializaţi, iar Secţia de Nefrologie de la SCJU funcţionează aproape la capacitatea maximă. „Nu putem lucra la 100% pentru că suntem centru de cronici, dar şi de iniţieri şi trebuie să avem aparat disponibil pentru urgenţele care apar. Chiar şi acum avem o pacientă în urgenţă cu valoarea ureei de 500 care, din păcate, nu are niciun aparţinător, nu este conştientă şi va trebui să iniţiem hemodializa”, a precizat medicul nefrolog.
La nivelul secţiei, se fac de puţin timp şi testări gratuite pentru boli genetice rare. „Putem face testări pentru boala Fabry, unde am depistat deja 2 cazuri, şi pentru hiperoxaluria primară idiopatică. Deocamdată nu am descoperit niciun caz aici, dar şi testările au început abia de o lună”, a declarat dr. Maria.
