Portret de burjui

Sint mai multe tipuri de oameni cu bani in tara asta. Unii vin din mafia gulerelor albe. De exemplu, un birocrat care a falimentat o banca. Ori s-a privatizat facind cu ochiul. Ori a dijmuit niste investitori straini. Traficantul de influenta e si el un tip, o subspecie a acestui caz. Ultimul afiseaza ceva morga. E ditamai parlamentarul sau sef de partid. Si-a facut scoala la timp, chiar daca a trecut adesea pe acolo ca gisca prin apa. Unii poseda si doctorate sau stagii petrecute in Occident la tot felul de cursuri. Acolo nu prea au stat prin biblioteci, mai mult prin oras, la shopping.

Ne ocupam aici de alt tip de imbogatit. Unul care provine din poporul sarac. S-a ridicat de jos. E caricatura vie a unui selfmademan. Portretul robot ar fi cam asa. Se ocupa cu te miri ce. A facut bani din cafea, cu mic comert de granita. A inceput cu un chiosc, o circiuma. Cu alcool sau tigari de contrabanda. A corupt apoi citiva functionari si a obtinut acces la bani publici. Pune contoare, stringe gunoaie, toarna asfalt. Ceva, ceva face sa ajunga la butoiul cu miere. Si linge zdravan ani de zile. Are o coloritate incerta. Daca a trecut de bacalaureat mare minune. Abia de stie sa socoteasca. E un supravietuitor caraghios si netot al conjuncturilor. Nu il intreba ce citeste. Nici bilantul firmei nu e in stare sa il parcurga. Grija lui e sa fie bine cu puterea. De acolo suge brav mica lui avere. Jupin Dumitrache era geniu pe linga el. Cherestegiul din piesa lui Caragiale era negustor cinstit, cu pravalie. Facuse bani muncind din greu. Un mic burghez pina la urma simpatic.

Cel din zilele noastre e diferit. Nu e omul muncii, ci al banului negru, al plicului strecurat pe sub masa unui functionar. E expert in lingusirea celor puternici. Isi ofera serviciile oricarui ministru. Dispretul lui pentru prostii care trag, pentru palmasi, e la fel de mare ca si complexele lui de inferioritate. Nu te uita ca te priveste de sus, arogant. E o fiinta haituita, vesnic la pinda. O sluga, gata sa serveasca un regim sau altul, un primar sau altul, un puternic sau altul. E tot ce intelege din viata asta. Sa se supuna cuiva care are un robinet de unde poate sa traga foloase. Si trage de astea asa cum respira. Sufletul lui e al unui pacatos, al unuia chinuit de fantasme. Jupin Dumitrache era mindru de conditia lui si ii statea bine. Era independent. Avea bani curati. Personajul nostru nu. Furtisagul, aranjamentele oneroase sint in spatele averii lui.

Imbogatitului peste noapte, daca nu e neam prost, nu ii sta bine. Diferenta dintre dolarii din portofel si educatia sus-numitului e ceea ce te izbeste daca ai nefericirea sa intilnesti un astfel de exemplar. El e un mocofan chiar daca are un milion de dolari la banca. Te priveste de sus, chiar daca are privirea broastei. Adica, de la inaltimea ramei pantofului. Se holbeaza speriat, la pinda, nu cumva sa ii iei ce e al lui. Eventual onoarea, daca ar avea una. E omul banului, tot numara. Sluga calificata, vede in jur numai slugi. Afiseaza un aer de om avut, superior. Mizerabilul se tradeaza cind ciupeste femeile de fund, cind se tiganeste pentru 10.000 de lei, cind te minte in fata cu nerusinare.

Cam asta este un burjui autohton azi. Ceva intre omul nou comunist si afaceristul tranzitiei. O aratare, o strutocamila. Un bou, dar nu oricum, ci incaltat. Suflet de militian care se tine de furtisaguri, de tov umil bun de gura. De fapt, e un escroc care se simte ca pestele in apa in vremurile astea incurcate. Intr-o tara asezata, acest specimen ar fi ajuns cel mult circiumar intr-un sat. Acolo ar fi indoit vinul, ar fi furat la rest, ar fi prostit lumea. Acum are alta soarta. Nefericitul face avere. Sobolanul se strecoara prin galerii, in cautarea prazii. Bucata de brinza mucegaita lasata de stapinii lumii asteia. Cum o cuprinde cu ghearele, fuge fericit in gaura lui intunecata. Unde ii e locul.