Vitiligo, boala petelor albe care îşi fac loc pe pielea sănătoasă, afectează aproximativ 2% din populaţie. Afecţiunea este, însă, prea puţin cunoscută de multe persoane şi este considerată adesea în mod fals contagioasă. Această percepţie greşită duce şi la o stigmatizare sau autostigmatizare nefericită, care induce un plus de anxietate pacientului şi dezechilibrează şi gestionarea bolii, explică dr. Rucsandra Dascălu, medic primar dermatolog. Astfel, pacientul este prins într-un cerc vicios, în care stresul e nu doar factor de apariţie, ci şi de menţinere sau agravare a bolii.
Ce este vitiligo
„Vitiligo este o boală cronică, necontagioasă, care se instalează de regulă între 10 şi 30 de ani. Se caracterizează prin apariţia unor pete albe pe piele., bine delimitate de pielea sănătoasă, care pot fi rotunde sau lineare. Ele pot varia de la câţiva milimetri la câţiva centimetri”, spune specialistul.
Petele sunt localizate cel mai frecvent pe faţă, de obicei în jurul gurii sau în jurul ochilor, pe gât, pe mâini şi picioare, însă pot apărea oriunde pe corp. „Petele sunt nedureroase şi pot fi localizate sau generalizate. Atunci când apar pe o zona cu păr (scalp, gene, sprâncene) acesta devine alb complet, fenomen numit leucotrichie. De asemenea, petele pot să apară după traumatisme, acestea fiind de obicei întâlnite pe coate sau pe genunchi”, transmite dr. Dascălu.
Stresul, unul dintre cei mai dificili inamici
Cauzele bolii sunt genetice, autoimune, la care se adaugă factorii de mediu. „Practic, melanocitele, celulele care dau culoare pielii şi părului, lipsesc sau sunt distruse prin mecanisme autoimune, adică în urma unor aberaţii ale sistemului imun propriu. Aproximativ 30% din cazuri sunt totuşi familiale”, spune medicul dermatolog.
Una dintre cele mai delicate probleme în gestionarea bolii este stresul. În vitiligo, stresul psihic şi fizic are o influenţă majoră, contribuind la declanşarea bolii, extinderea leziunilor şi la răspunsul slab la tratament. Pacientul cu vitiligo are de înfruntat atât propriul disconfort psihic, cât şi privirile întrebătoare din jur. Lupta cu stresul se suprapune, într-o măsură importantă, luptei cu afecţiunea.
Impactul psihoscocial este extrem de important la pacienţii cu vitiligo, subliniază şi medicul dermatolog: „Depresia şi anxietatea sunt foarte frecvent asociate cu boala. Multi pacienţi se confruntă cu scăderea stimei de sine, stigmatizare socială, tulburări de acomodare. Unii dintre ei evită să îşi întemeieze o relaţie de cuplu, iar la alţii întâlnim chiar tendinţa de suicid. Atunci când leziunile sunt pe zone expuse calitatea vietii este puternic afectată, adolescenţii fiind mult mai afectaţi decât copiii. În momentul prezentării la medicul dermatolog, pacienţii sunt evaluaţi şi monitorizaţi prin chestionare specifice, care ne ajută să înţelegem cât de afectaţi sunt din punct de vedere emoţional de prezenţa acestei boli”, precizează dr. Rucsandra Dascălu.
Vitiligo vine cu un risc mai mare de a dezvolta alte afecţiuni autoimune
De obicei, diagnosticul este realizat pe baza aspectului clinic, doar în cazuri atipice fiind necesară biopsia cutanată. Din cauza riscului de boli asociate, medicul îndrumă, de regulă, pacienţii, către teste suplimentare pentru excluderea sau diagnosticarea acestora. „Dacă am fost diagnosticaţi cu vitiligo, trebuie să ştim că avem un risc mai mare de a dezvolta alte boli autoimune, cum ar fi tiroidita Hashimoto, boala Graves, boala Addison, diabet zaharat, alopecie areata, anemie pernicioasă, boala inflamatorie intestinală sau psoriazis”, atenţionează medicul.
Există tratamente care ajută la repigmentare
După aparaţia petelor, este foarte importantă prezentarea la medic cât mai rapid, pentru că răspunsul la tratament este de obicei mai bun în cazul leziunilor recente.
„Vitiligo este o boală cronică, ceea ce înseamna că deocamdată nu există un tratament care să o vindece, dar există tratamente care ajută la repigmentarea (recolorarea) petelor. Fototerapia cu UVB cu bandă îngustă este cel mai des folosita, atat la adulţi, cât şi la copii, dar şi laserterapia este un tratament eficient, bine tolerat, pentru leziunile localizate. Local, pe leziuni se pot aplica corticosteroizi topici, inhibitori de calcineurina, geluri reglatoare adjuvante si geluri colorante dermatocosmetice. Ruxolitinib crema 1.5% este un tratament nou, care a fost aprobat de FDA în iulie 2022. Se poate folosi de la vârsta de 12 ani şi are rezultate semnificative în repigmentarea leziunilor de vitiligo”, menţionează dr. Dascălu.
Există, de asemenea, şi tratament chirugical, reprezentat de minigrefe, însă acesta are indicaţie doar în prezenta leziunilor mici, localizate.
Petele din vitiligo nu se bronzează
Petele albe din vitiligo nu se bronzează, astfel că ele vor deveni mai evidente în comparaţie cu pielea bronzată din jurul lor. În plus, expunerea la soare vine cu riscul apariţiei arsurilor solare severe. „Sfătuim pacientii cu vitiligo să evite expunerea la soare şi să folosească fotoprotecţie vestimentară sau cu creme cu SPF 50+”, spune medicul dermatolog.
Vitiligo este o boală „pe termen lung”, iar convieţuirea cu această afecţiune depinde în mare măsură de înţelegerea importanţei unui stil de viaţă sănătos, cu o dietă alimentară echilibrată şi controale medicale periodice.
Pacientii pot prezenta deficite de vitamine, a căror substituţie este necesară, însă numai după realizarea testelor specifice care să le confirme deficitul. „Un stil de viaţă sănătos, alături de evitarea stresului psihic şi fizic, sunt extrem de importante pentru prevenirea agravării bolii şi pentru un raăpuns terapeutic optim”, transmite dr. Rucsandra Dascălu.
