Jumătate dintre pacienţii cu boli pulmonare cronice precum bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC) sau astm bronşic nu urmează tratamentul prescris de medic, conform unei estimări făcute de specialişti. Situaţia este similară şi la nivel mondial. Organizația Mondială a Sănătății estimează că numai 50% dintre pacienții cu afecțiuni cronice sunt aderenți la tratamentul prescris de medicul curant.
În luna dedicată sănătăţii plămânilor, medicul pneumolog Cristina Călăraşu încearcă să tragă un semnal de alarmă cu privire la consecinţele pe care le are neglijarea sau renunţarea la tratament pentru pacienţi cu boli respiratorii cronice.
„În controlul afecţiunilor cronice, precum BPOC sau astm bronşic, complianţa pacientului e foarte importantă. E important să fim atenţi la măsura în care înţeleg aceştia să îşi urmeze corect tratamentul şi să vină la controalele periodice”, transmite medicul.
Medicaţia inhalatorie nu e considerată prioritară
Dr. Călăraşu consideră că efortul de educare a pacientului cu scopul de a-l responsabiliza să urmeze tratamentul prescris de doctor este unul de echipă. Pe de o parte, pneumologul este cel care stabileşte tratamentul, care îi eliberează scrisoarea medicală şi îl evaluează periodic, de regulă la fiecare şase luni. Apoi, pacientul ajunge la medicul de familie pentru a-şi lua medicaţia inhalatorie care a fost prescrisă pe baza scrisorii medicale.
„Dar educaţia pacientului trebuie făcută de toată lumea, nu doar de aceştia”, spune pneumologul, pentru că „sunt mulţi pacienţi care tind să lase la coada priorităţilor medicaţia inhalatorie. De pildă, renunţă la aceasta, dar nu la medicaţia pentru afecţiunile cardiovasculare. Medicaţia pentru inimă e continuată pe termen lung, pe când la astm sau BPOC apar întreruperi destul de frecvente. Şi asta pentru că plămânul nu doare. Şi atunci, nu au aceeaşi teamă de consecinţe”.
O cauză a neglijării tratamentului poate fi şi costul medicaţiei
Un factor care le poate influenţa comportamentul pacienţilor este şi preţul destul de ridicat al medicaţiei necompensate, e de părere specialistul.
„Mai este şi aspectul financiar, pentru că majoritatea tratamentelor inhalatorii necompensate sunt relativ scumpe, peste 100 lei pe flacon. Şi dacă intri pe compensare 50%, tot este o sumă de plată care îi poate descuraja. Oamenii, dacă încep să se simtă bine, cred că problemele sunt rezolvate, dar de fapt ei se simt bine pentru că sunt pe tratament. Dacă renunţă la el, problemele vor reveni”, explică dr. Călăraşu.
Aceasta adaugă că, pe măsură ce înaintăm în vârstă, capacitatea respiratorie se reduce, iar fiecare infecţie respiratorie poate diminua şi mai mult această capacitate la persoanele cu afectări pulmonare: „Când îmbătrânim, îmbătrânesc inima și plămânul, dar și alte organe şi, din punct de vedere, respirator se reduc natural volumele și debitele pulmonare. Acestea se reduc mult mai rapid la cei cu afecțiuni respiratorii, la cei care fumează sau lucrează în mediu cu iritanți respiratori, dar și după fiecare infecție respiratorie netratată corect”.
Jumătate din pacienţi renunţă la tratament
Aderența scăzută la tratament este o problemă importantă de sănătate la nivel mondial, cu impact semnificativ asupra sistemului de sănătate. În România, estimările arată că peste 50% dintre pacienții diagnosticați cu astm/BOPC renunță la tratament în primele 6 luni de la diagnosticare. Creșterea aderenței pacienților cu astm/BPOC la tratamentul prescris este esenţială pentru creșterea calității vieții și controlul bolii pe termen lung şi are implicații pozitive şi asupra sistemului de sănătate per ansamblu.
„Pacienții trebuie să înțeleagă cum acționează medicația inhalatorie, să își facă vaccinarea antigripală și controalele periodice și, cel mai important, să renunțe la fumat. În felul acesta, vom putea păstra capacitatea pulmonară la un optim pentru pacient fără ca în evoluție să apară necesitatea administrării oxigenoterapiei la domiciliu. Din păcate, mulți pacienți în stadii avansate ale BPOC au necesar de oxigen la domiciliu și devin dependenți de familie pentru cumpărături și alte necesităţi”, semnalează dr. Cristina Călăraşu.
