Aveam 8 ani si mama inca ma tinea de mâna pe strada când am intrat prima data intr-un anticariat. Cautam „Aventurile lui Huckleberry Finn“, intr-o dupa-amiaza de octombrie galbena ca un cocolos de miere. Locul cu pricina se afla in preajma bisericii pe care mama obisnuia sa o frecventeze. Se predicase in acea zi despre cedrii Libanului si mintea mea de copil a asociat mirosul de carte veche cu mirosul de padure de cedru. Anticarul sedea pe un scaun rotund si stârnea rotocoale de fum pufaind alene dintr-o tigareta. Era o liniste mare si printre turnurile de carti se plimbau preocupati oameni inalti. Am iesit fericit din molcomul locas cu „Aventurile…“ in brate si cedrii Libanului in nari.
Dupa ani multi, licean fiind, am petrecut ore bune rascolind obsesiv prin maldarele de carti ale anticarilor din Universitati. Pe vremea aceea il vânam pe Eliade si pipaiam cu o placere inexplicabila hârtia tare. Ma bântuia cunoscuta febra adolescentina a lecturii, atunci când cumperi mai mult decât poti citi si intelege. Dar pentru mine si prietenii mei nu conta calitatea acumularii, ci cantitatea ei, iar anticarii bucuresteni ne incurajau cu viclenie si zâmbete complice scotându-ne in fata noi si noi ispite.
In studentie am lucrat in cea mai mare librarie timisoreana, a carei sectiune de carti vechi intra in responsabilitatea mea. Trecusera de mult anii romantici ai comertului de carte. Acum conta sa vindem cât mai mult. De aceea am invatat mici trucuri: pe rafturile din fata asezam cartile cu cele mai colorate coperte si cele mai putine pagini. Indiferent de autor acestea se vindeau cel mai bine. In stralucitoarea librarie, mirosul cartilor era acoperit de parfumurile chimice emanate de odorizantele electrice. Cumparatorii nu mai atingeau alene cartea dorita, ci o inhatau si ieseau grabiti. Intrasem deja in epoca vitezei.
In august 2006, responsabilii proiectului Gutenberg au anuntat inregistrarea in baza de date a unui numar de peste 19.000 de titluri. Ce este acest proiect Gutenberg? Cine tasteaza adresa de internet www.gutenberg.org va avea la dispozitie o librarie de zeci de mii de volume care pot fi descarcate gratuit pe orice computer din lume. Majoritatea cartilor sunt titluri clasice devenite domeniu public in urma expirarii copyright-ului. Legea copyright-ului protejeaza timp de 70 de ani de la moartea autorului reproducerea libera a operelor acestuia. Asadar, prin proiectul Gutenberg avem acces la majoritatea clasicilor, incepând cu Shakespeare si sfârsind cu James Joyce. In acelasi timp, putem citi on line peste 10.000 de volume la adresa http://books.google.com, in ceea ce devine pe zi ce trece cea mai mare baza de date digitala din lume. Totul este desigur gratuit. Avem nevoie doar de ecranul unui monitor si de o conexiune onorabila la world wide web.
Intre vechiul anticar din coltul bisericii si proiectul Gutenberg din lumea virtuala stau doar doua decenii. Intre timp, editorii se judeca de-a valma cu administratorii bibliotecilor virtuale care, in numele liberului acces la educatie, produc prin actiunile lor, incet, dar sigur, falimentul clasicilor negutatori de carte. Pentru generatia actuala hârtia este inca o iubita de neinlocuit, pentru nepotii nostri insa, hârtia va deveni poate doar o veche poveste. Ce alegem noi, ce vor alege ei: cartea veche cu aroma scumpa de cedru sau cartea noua cu miros de plastic ieftin?