În cel mai recent număr (decembrie a.c.) al revistei de cultură universală ”Constelații diamantine”, Mihai Caba propune, sub titlul ”Iacob Negruzzi – Însuflețitorul Junimii”, un portret al celui de-al doilea fiu al cărturarului enciclopedist Costache Negruzzi și al Mariei Gane. Sub îndrumarea ilustrului Titu Maiorescu, acesta avea, alături de alte personalități ale vremii, să contribuie la apariția societății culturale ”Junimea”, fiind ”un înflăcărat animator și însuflețitor al activității acesteia”, înființând un cenaclu, o tipografie și o revistă. În calitate de coordonator avea să-l descopere pe genialul Eminescu, prin intermediul poeziei ”Venere și Madonă”. Autorul ne oferă și date biografice de interes ale lui Iacob Negruzzi.
Sub genericul ”Jocul minții”, Doina Drăguț propune două poeme de factură introspectiv-filosofică (”Ochii mei” și ”Iluzie”). (”Eu priveam înstrăinată cum/pești verzi în sus și-n jos săltau/(…) mă gândeam atunci la Borges/ba și la Homer/și simțeam cum totul/dispărea în mod treptat/iar problema timpului/era doar problema mea” (Ochii mei). Voiajul spiritului este primul pas către o cunoaștere mai profundă, dar și o apropiere de necunoscut: ”Uneori ies din mine/ca dintr-o cetate întunecată/mă deschid larg înafară/și iau forma a ceea ce vreau să fiu/(…) pot mări distanțele/cu puterea închipuirii/până acolo unde nu există/cunoaștere” (Iluzie).
Despre compozitoarea Carmen Petra Basacopol scrie Carmen Manea, în ”Carmen Petra Basacopol – portret aniversar”. Recent, la Ateneul Român a avut loc un eveniment artistic de excepție, dedicat compozitoarei Carmen Petra Basacopol, la împlinirea venerabilei vârste de 96 de ani. Cititorul va lua cunoștință de ample date biografice ale artistei. Semnatara articolului spune: ”Creația compozitoarei cuprinde la loc de frunte numeroase cicluri de lieduri pe versurile unor poeți renumiți precum: Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Nina Cassian, Lucian Blaga, Mariana Dumitrescu, Paul Verlaine etc. Muzica inspirată, plină de vitalitate și de nobile sentimente a compozitoarei Carmen Petra Basacopol este foarte apreciată de interpreți și de publicul din toate generațiile”.
Nicolae Mareș semnează, așa cum deja ne-a obișnuit, o grupare de aforisme savuroase, din care spicuim: ”Holiday 2022 mi-a arătat cât de mic a fost românul Dracula față de Putin, Zelenski, Biden sau Ursula”. ”În zadar se cere statului să meargă…”. Și altele mai filosofice: ”Sufletul crispat e greu de câștigat”. ”Oare cel mai scurt drum e și cel mai bun?”. ”Încă nu s-a descoperit câți epigoni pot face un etalon”.
Despre ultima carte a scriitorului austriac Stefan Zweig scrie Lucia Cosmina Vlad în ”Stefan Zweig și Lumea de ieri”, acesta din urmă fiind titlul lucrării în cauză. Cititorul află că și această carte ”este tot o biografie, dar închinată unui personaj colectiv care cumulează și sintetizează o întreagă epocă”.
Născut într-o familie cu stare, Stefan Zweig a fost încă de foarte tânăr pasionat de poezie, dramaturgie, filosofie și a participat la spectacole și conferințe. După ce a terminat liceul și s-a înscris la Filosofie, va publica poezie și se va ocupa și de traduceri. O serie de întâmplări bizare care s-au repetat la punerea în scenă a unor piese ale sale îl vor face să se întrebe dacă nu cumva este damnat. Volumul, o veritabilă mărturie a unuia dintre scriitorii importanți ai omenirii, ”se încheie când Zweig și prietenul său Freud sunt profund zguduiți de monstruozitatea rânduielilor lui Hitler”, de apropierea războiului.
”Enescu – în lumea muzicii și în familie” este materialul în care Marin I. Arcuș prezintă cartea lui Alex. Cosmovici ”George Enescu în lumea muzicii și în familie”, Ed. Muzicală, București, 1990. Autorul, văr după mamă cu George Enescu, arată că ”s-a scris foarte mult despre acesta, dar niciodată îndeajuns, strecurându-se uneori greșeli și/sau exagerări ce nu i-au fost pe plac Maestrului”. Concepută structural în cinci părți, lucrarea își propune evocarea marelui muzician ”într-un cadru mai lăuntric, intim, familial”. Sunt evocate episoade impresionante din viața acestuia, inclusiv cel în care, la Mănăstirea Frumoasa, Enescu le cânta bolnavilor și răniților în război, iar la Spitalul Sf. Spiridon, a cântat sonata lui César Franck, ascultată de răniți și mutilați, George Enescu fiind comparat cu cântărețul trac Orfeu, ce îmblânzea și fiarele cu muzica sa.
Ediția este ilustrată cu reproduceri după lucrări ale pictorului Mihai Bandac, căruia Filip Tudora îi consacră un mic medalion la final, sub genericul ”Picătură de pictură”.
Mai semnează: Tudor Nedelcea, Andrei Breabăn, George Filip, Vavila Popovici, Ion Popescu-Brădiceni, Ionel Popa, Zenovie Cârlugea, Ioan Andreica, Ionuț Țene, George Petrovai, Corneliu Vasile, Marin Mihalache, Maria Grigoriță, Mircea Daroși, Beatrice Silvia Sorescu, Dumitru Ichim, Mihai Merticaru, Nicolae Mătcaș, Valentin Nicolițov, Nicolae Petrescu Redi, Livia Ciupercă, Ioan Voicu, Ștefan Radu Mușat, Constantin Miu, Valerian Dincă, Mariana Zavati Gardner.
Autor: Mihai Gîndu
