Chiria pe stilpi

Purtam in noi bucuria inconstienta ca primavara ne scapa de belele. Ca se primeneste lumea, ca soarele ne mingiie pe crestet, ca mincarea ne costa mai putin, ca se deschide sezonul pascutului. Trecem pe verdeturi, organismul se scalda in vitamine si, in general vorbind, tot raul devine bine. Poezia primaverii tine de sensibilitatea artistului din fiecare si nu de relaxarea fiscala. Daca, odinioara, comunismul dovedea arta de a imparti (aproape) echitabil nimicul, indiferent de anotimp, tranzitia imparte echitabil doar facturile si selectiv reesalonarile la datorii. A venit 1 aprilie si am constatat ca nimeni nu mai stie de gluma. Se anunta scumpiri la energie pe 1, scumpire va fi. Se anunta scumpirea gazelor la 1 iunie, pot sa se zbenguie in mitinguri de protest toti copiii tarii, la 1 iunie fix se vor scumpi gazele. Ce au insemnat 1 si 8 martie, dincolo de alintul tranditional, decit o intretinere viguroasa pe luna februarie? Sigur ca da, nu salta preturile chiar la fiecare inceput de luna, salta si la chenzine, dar important este sa te obisnuiesti cu sprinteneala preturilor. Sa-ti creezi reflexul facturilor imposibil de achitat. Sa ai un comportament adecvat in fata noului tarif la lumina si sa nu te mai surprinda nimic. Sa crezi ca asa trebuie si sa te simti vinovat de propria neputinta in fata taxelor pe drumuri, pe balcoane, pe calorifer activ sau debransat. In aceasta, cum sa-i zic, schimbare de mentalitate „in mars“, descopar eu virtutile cresterii permanente, constante, definitive, irefutabile, irepresibile, irespirabile, bla, bla a preturilor si a taxelor. Spiritul civic al fiecaruia, educat si disciplinat de implacabila factura la intretinere, ne va face miine, poimiine, inainte si dupa Praga, in timpul concediilor de odihna si de maternitate, sa cerem singuri cresterea pretului la energie si la combustibil. Sa nu mai asteptam totul de la guverne. Mai uita-te si la ce poti face tu pentru guverne, nu astepta sa faca ele totul pentru tine. Iata, operatorii de cablu din tara vor mari abonamentele cu 10 la suta, de la 1 mai. Ziua Muncii va deveni Ziua tipilor de la cablu. Dar de ce scumpesc ei prestatia?

Fiindca ELECTRICA le mareste chiria pe stilpii de inalta tensiune. Vorbeam de spiritul civic al fiecaruia. Ei bine, trebuia s-o cerem noi, inca din vara trecuta, aceasta marire de chirie pe stilpi. Pe fiecare stilp al patriei. Sa n-asteptam cu miinile in sin totul de la ELECTRICA. Vine apoi si „taxa pe cinematografie“, contabilizata tot de cablisti. Chiar daca intr-un an (doi, trei, patru etc.), filmele romanesti n-au strins nici jumatate dintre spectatorii prezenti la Piatra Neamt, la meciul intre Blat si Noncombat, e normal ca, prin aceasta taxa, cinematografia nationala sa simta fiorul renasterii fara nici un spectator, numai cu banii recoltati de tipii de la cablu.

E primavara, ar putea fi soare, e frig, cerul e plumburiu, verdeturile crescute cu E-uri la radacina iti fac praf indexarea cu o singura cumparatura, dar…, dar noua chirie pe stilpi iti da nebanuite elanuri culturale in preajma apropiatelor scumpiri la energie, la combustibil, la gaze, la…