„Imaginează-ţi o barcă. Pentru a merge înainte, are nevoie de vâslaşi. Pentru a merge cum trebuie, are nevoie ca ei să vâslească în aceeaşi direcţie. Acum imaginează-ţi că inima este această barcă. Uneori, vâslaşii nu se mai sincronizează, iar barca încetineşte. Inima devine leneşă şi, la un moment dat, se poate opri”, descrie plastic dr. Emilia Goanţă, coordonatoarea secţiei de electrofiziologie şi implantologie din cadrul Clinicii de Cardiologie de la Spitalul de Urgenţă din Craiova, cum apar, în corpul nostru, problemele care necesită „reprogramarea” inimii.
Craiova, singurul centru din Oltenia în care se implantează dispozitive cardiace
Emilia Goanţă este unul dintre cei trei medici tineri din Craiova care fac din nou bărcile din pieptul oamenilor să înainteze. Datorită lor, inimile repornesc în situaţii în care, altfel, s-ar opri pentru totdeauna. Alături de ea sunt dr. Adrian Ungureanu şi dr. George Târtea. Împreună, cei trei au reuşit să crească enorm bugetele pentru electrofiziologie și implantologie. Mai exact, cu 900% în numai 5 ani.
„Când am venit prima dată aici, am văzut sala, am văzut aparatura, care era deficitară la acel moment şi am zis ok, bine, putem face lucruri, putem să creştem. Zona are pacienţi foarte mulţi care nu se pot trata. La acea vreme, am decis să aplic pentru o bursă europeană la Roma înainte de a veni să lucrez aici, pentru o formare suplimentară în străinătate.
Când am aplicat, a trebuit să explic de ce vreau acea bursă, de ce vreau să mă formez în afară, de ce am nevoie de acest lucru. Şi atunci am povestit despre acest judeţ, despre acest spital care nu avea, în acel moment, medic, personal medical şi aşa mai departe. Şi despre dorinţa de a mă forma într-un centru european pentru a învăţa şi mai multe lucruri ca să mă pot întoarce şi să lucrez aici. Şi aşa am obţinut bursa”, a mărturisit dr. Emilia Goanţă.
Craiova este singurul centru din Oltenia în care se fac implanturi de stimulatoare, dispozitive de resincronizare şi defibrilatoare cardiace.
„Intervenţiile care se făceau într-un an se fac acum într-o lună”
Proceduri de implant de stimulator se efectuează de foarte mulți ani, însă, din cauza unei finanțări deficitare a programelor naționale, numărul acestora era redus. Dacă la început se montau maxim 40-50 de stimulatoare simple pe an, anul trecut s-au montat aproximativ 300 de stimulatoare şi 90 de dispozitive complexe. Din cele 300, peste 200 au fost urgenţe. Altfel spus, dacă nu se intervenea atunci, majoritatea pacienților ar fi putut deceda. „Intervenţiile care se făceau într-un an se fac acum într-o lună”, spune dr. Adrian Ungureanu.
Terapiile de stimulare cardiacă, de defibrilare şi de resincronizare au salvat deja mii de vieţi. Am aflat de la cei trei medici angajaţi la SCJU Craiova ce se petrece, propriu-zis, în timpul introducerii unui dispozitiv cardiac, cum se realizează intervenţia, ce simte pacientul şi cum i se schimbă viaţa după o astfel de operaţie.
Când are inima nevoie de un stimulator cardiac
Stimulatoarele cardiace sunt dispozitive salvatoare de viaţă pentru că ele intervin când inima pacientului nu mai generează singuri impulsuri electrice şi se opreşte.
„De cele mai multe ori, vorbim de urgenţe vitale. Dacă noi nu punem stimulatorul, pacientul poate să moară. Există şi situaţii în care implantăm stimulatorul pentru a creşte confortul vieţii, pentru că, de multe ori, inima bate fie prea rar, fie prea repede. Stimulatorul intră în acţiune decât atunci când inima bate prea rar. Când inima bate prea repede, stimulatorul nu funcţionează. Dar noi nu putem să lăsăm o inimă să bată cu 150-160 de bătăi pe minut şi, atunci, pacientul primeşte medicamente care scad frecvenţa cardiacă. Dacă pacientul primeşte acele medicamente şi nu are stimulator cardiac, există riscul ca inimă să îi bată prea rar”, explică dr. George Târtea.
Cea mai frecventă cauză a afecțiunilor care impun montarea acestor dispozitive este de ordin degenerativ, adică problema apare odată cu înaintarea în vârstă. „De regulă, apare o depunere de calciu la nivelul sistemului de conducere – blocul atrioventricular – care blochează conducerea impulsului electric dintre atrii și ventricule în diverse grade. Atriul și ventriculul nu mai comunică eficient, iar inima se poate opri. Nu există tratament medicamentos eficient pentru acest tip de probleme”, explică dr. Adrian Ungureanu
Cum funcţionează stimulatorul
Stimulatorul este un mini-computer care, în mod simplist spus, este format dintr-un generator de puls și o baterie și este capabil să detecteze activitatea cardiacă și să stimuleze inima prin intermediul impulsului electric, atunci când acest lucru este necesar, explică dr. Adrian Ungureanu. Bateria are o durată de viață destul de mare, între 5 ani – la cele mai complexe – până la 12 ani, la cele mai simple. Atunci când bateria se epuizează, stimulatorul trebuie reimplantat. De regulă, sondele rămân în interiorul inimii dacă sunt funcționale și au parametri normali, dar generatorul (stimulatorul) trebuie schimbat cu totul.
„Stimulatoarele cardiace sunt dispozitive electronice de mici dimensiuni care, de multe ori, se implantează subcutanat (sub piele), sub zona claviculară stânga sau, mai rar, dreaptă. Ele se conectează la un fir, iar acel fir merge prin intermediul unei vene până în inimă. Pacientului i se face anestezie locală, apoi se face o mică incizie, de doi-trei centimetri. Facem puncţia, ne ducem în vasul de sânge, iar firul – sonda de stimulare – ajunge în inimă, de regulă în ventriculul drept. Acolo se prinde fie cu nişte aripioare, care se agaţă efectiv de muşchiul inimii, fie cu un mic şurub care se înfiletează”, adaugă dr. George Târtea.
(Click pe foto pentru mărire)
După 24 de ore, pacientul merge acasă. După o lună, este un om perfect normal
Practic, aparatul va sta într-un mic buzunar între piele şi muşchi. Uneori pacientul este externat şi după 24 de ore de la implant. După 10 zile vine la al doilea control al aparatului, când se scot şi firele de sutură. Urmează un control la o lună, la 3 luni şi apoi din 6 în 6 luni.
„Controalele periodice sunt extrem, extrem de importante pentru că atunci noi verificăm durata de viaţă a aparatului şi parametrii de funcţionare, care se pot modifica în timp şi au nevoie de adaptare conform necesităţilor pacientului. Dar după aproximativ o lună, pacientul este absolut un om normal, fără nicio contraindicaţie”, mai spune dr. Târtea.
Medicii reuşesc să restabilească funcţiile inimii în câteva minute
Procedurile de urgență majoră sunt atunci când pacientul este în stop cardiac cauzat de o tulburare de ritm. „În aceste cazuri, practicăm stimularea cardiacă temporară de urgență. Dacă totul merge bine, aceasta durează 10-15 minute și de multe ori o efectuăm inclusiv în timpul masajului cardiac sau al unei stimulări cardiace externe. Reluarea activității cardiace este promptă, de cele mai multe ori cu recuperare completă”, precizează dr. Ungureanu.
„În momentul în care intrăm în inima pacientului cu acest fir, el are 20-30 de bătăi pe minut. Firul atinge pentru prima dată inima, iar aceasta crede că normalul a revenit şi atunci dispar şi acele 20-30 bătăi pe minut. Putem spune că pacientul moare, de fapt, în faţa noastră. Inima se opreşte frecvent în timpul acestor proceduri. Dar reuşim să o repornim. Sunt cazuri în care pacientul ajunge la noi cu inima oprită şi o repornim, iar pacientul îşi revine”, transmite dr. Târtea.
„De multe ori, în timpul intervenţiei, pacienţii ne povestesc toată viaţa lor”
Pe tot parcursul intervenţiei, pacientul este pe deplin conştient. Intervenţiile nu se pot realiza decât cu anestezie locală, pentru că anestezia generală deprimă activitatea electrică a inimii care, în cazul acestor pacienţi, este deja deprimată. Astfel, pacienţii au contraindicaţie absolută pentru anestezicul general pentru că acesta ar putea opri inima cu totul.
„Noi avem constant feedback-ul pacientului, care vorbeşte cu noi în timpul procedurii. Majoritatea ne povestesc toată viaţa lor. Astfel, îi şi deconectăm de la stresul produs de intervenţie şi totodată ne asigurăm că ei sunt în regulă”, mai spune dr. George Târtea.
Ce înseamnă resincronizarea inimii?
Resincronizarea este cea mai complexă procedură din categoria dispozitivelor implantabile.
„Un dispozitiv de resincronizare are trei sonde, faţă de stimulator – care are una sau două sonde. El are rolul de a corecta o tulburare de conducere electrică specifică. Cel mai frecvent, blocul de ramură stângă, la un pacient cu inima slabită de diferite cauze. Pentru a plasa cea de-a treia sondă, mergem pe sistemul venos superficial al inimii, într-o locație specifică. Provocarea este că anatomia vaselor de sânge diferă de la pacient la pacient, iar noi, de cele mai multe ori, nu ştim exact cu ce ne confruntăm decât după ce începem intervenţia”, adaugă dr. Ungureanu.
„Vorbim de o inimă foarte slăbită şi vulnerabilă”
Riscurile cresc pentru că, de regulă, dispozitivele de resincronizare se adresează unor probleme de o severitate mai mare. „Vorbim, de fapt, de o inimă foarte slăbită care este, implicit, mai vulnerabilă”, mai spune medicul.
„Inima are o funcţie foarte simplă: primeşte sânge şi îl pompează. E ca o pompă de apă. Ca să funcţioneze, are nevoie de curent electric. Când apare un bloc de ramură stângă, curentul electric este şubred, iar ventriculul, partea dreaptă, împinge prima dată, apoi vine partea stângă, iar mişcarea, în loc să fie sincron, este succesivă. Vâslaşii nu mai împing în acelaşi timp, iar inima devine foarte leneşă.
Noi putem ajuta inima să nu mai fie asincronă, o resincronizăm. Acest lucru se realizează prin 3 fire. Unul ajunge în partea de sus, în atriul drept, altul în partea de jos, în ventriculul drept (ca la stimulator), plus una care intră printr-o mică gaură şi ajunge pe suprafaţa inimii. Atunci când mişcarea este sincronizată, inima are mai multă forţă şi pacientul începe să se simtă mai bine”, completează dr. Emilia Goanţă.
Şocul readuce viaţa: Defibrilarea cardiacă
Terapia de resincronizare poate implica doar funcţia de stimulator sau poate avea şi funcţia de defibrilare, care permite ca dispozitivul să intervină şi în momentul în care pacientul are bătăi foarte rapide şi să îi transmită un şoc electric într-o situaţie ameninţătoare de viaţă, spune dr. Goanţă.
Terapia este folosită la pacienţii care au inima dilatată, cardiomiopatie dilatativă, şi bloc de ramură stângă, adică tulburări de conducere a curentului electric.
În cazul defibrilatoarelor, faţă de stimulatoare şi terapia de sincronizare, aparatul monitorizează permanent bătăile inimii şi atunci când constată o bătaie rapidă, ameninţătoare de viaţă, sesizează aritmia şi, ca pacientul să nu moară, intervine – fie prin terapii nedureroase, fie prin şocul electric pe care îl ştim cu toţii de la televizor.
Intervenţie în premieră în România, la Craiova: Defibrilatorul subcutanat
Există două tipuri de aparate, spune dr. Emilia Goanţă. Unul mai mic, clasic, care se introduce în interiorul inimii, printr-o venă şi monitorizează în permanent inima. Este ca un sistem de alarmă, care nu intervine decât în momentul în care „intră hoţul”, explică medicul.
Şi mai există defibrilatorul subcutanat, care nu se mai introduce în sistemul venos. Pentru că este foarte costisitor, acesta se montează doar în cazuri atent selecţionate, când este vorba de pacienţi care au probleme cu venele sau sunt foarte tineri sau cu risc crescut de infecţii. Acest defibrilator se introduce sub piele, între muşchi, iar sonda care mergea prin vasul de sânge în interiorul inimii vine fix pe suprafaţa inimii printr-un tunel pe sub piele.
Echipa coordonată de Emilia Goanţă a fost prima din România care a realizat acest tip de intervenţie, în urmă cu doi ani.
„Ce facem noi aici ar trebui să se facă şi în Olt, Vâlcea, Gorj”
„Ce s-a realizat aici nu este munca a trei medici şi atât. Este rezultatul unui efort imens, comun, al personalului medical, al conducerii spitalului, al Consiliului Judeţean, al CAS, care a crescut finanţarea, al oamenilor care fac documentaţii sau se ocupă de licitaţii. Al tuturor celor care au înţeles nevoile zonei, pentru că nu suntem doar noi, Craiova. Vorbim de toată Oltenia”, transmite Emilia Goanţă.
Printre priorităţi, echipa enumeră o sală în plus pentru intervenţii şi creşterea activităţii pe partea de electrofiziologie.
„Ne-ar mai ajuta mult încă o sală, ca să putem să avem una pentru dispozitive şi una pentru electrofiziologie şi ablaţii. Pentru că pe această parte din urmă sunt proceduri care pot ajunge la 6-7 ore şi devine problematic să ţii sala de intervenţii blocată atâta timp dacă apare o urgenţă, o situaţie ameninţătoare de viaţă care necesită implantarea unui dispozitiv cardiac”, explică medicul.
Rapiditatea şi accesibilitatea, în privinţa serviciilor medicale, este încă foarte mică, atrage atenţia coordonatoarea secţiei: „Ce facem noi aici ar trebui să fie şi în Olt şi la Vâlcea, trebuie să se extindă”.
Mai multe centre înseamnă mai multe vieţi salvate. La fel şi creşterea activităţii de la nivelul centrului din Craiova.
CITEŞTE ŞI: Salvatorii de la Cardiologie Intervenţională