Zoe, fii barbata!

Anul Caragiale ne ofera inca o data prilejul de a verifica actualitatea marelui scriitor. Ba, mai mult, putem evidentia multe situatii in care imaginatia caragialeasca este depasita, absurdul ingrosind tenta ridicolului. Unele personagii ale vietii noastre publice s-au dovedit mai complexe si mai caragialesti decit posibilele lor modele clasice.

Sa ne reamintim, de pilda, de un celebru senator de Constanta, a carui aversiune fata de sapun il facea foarte nimerit pentru o reclama privind eficienta deodorantelor. Sau de un craiovean, universitar de-ai nostri, care, drept recompensa pentru faptul ca putea dormi in Senat fara sa sforaie, a fost trimis, impreuna cu coana Joitica, la Paris. Pe linga el, Trahanache e un copil.

Cum ai putea, urmarind viata de zi cu zi, sa nu te gindesti la „moftangiii“ conului Iancu: „Cind moftangiul e un imbecil, ii pasa de critici mai putin decit ii pasa unui suveran african de opiniile presei europene; cind are oarecare talent si spirit, critica il iriteaza si-l neodihneste ca pe o cocheta batrina care se teme sa nu se afle in sfirsit ca are dinti falsi si par prepus. De aici se vede cum, intre moftangii, cei de spirit si cu oarecare talent sint mai slabi de inger…“.

Acei cititori care cred ca am facut aluzie la unii demnitari care se infurie daca sint criticati in presa, se insala!

„Culmea moftangiului savant: a-si comanda statuia inca in viata si a prezida la inaugurarea ei si la apoteoza sa…“.

Mai simplu si mai eficace decit sa-ti ridici statuie este sa vorbesti la radio si sa apari des la televizor; cel putin, in ultima vreme, sint unii care, vorba raposatului Bula, daca s-ar putea, ar vorbi si la fierul de calcat cind acesta e bagat in priza!

Tot parca rupta din realitatea caragialeasca este asa-numita lupta impotriva coruptiei; care pina acum s-a dovedit o lupta impotriva anticoruptiei. Dar acum gata; acum se va infiinta un Parchet special avind drept obiect coruptia. Si pentru ca acesta sa nu fie contaminat de coruptie, se va infiinta un alt organism care sa-l controleze pe primul. Si apoi un altul care sa-l controleze pe acesta s.a.m.d. Iar ultimul din lant va fi controlat de guvern. Astfel nu vom mai avea ministri, secretari de stat etc. corupti. Iar averile personale ale membrilor guvernului vor fi controlate de guvern, ceea ce va garanta obiectivitatea concluziilor.

Tot de Caragiale mi-a amintit domnul prim-ministru cind, la televizor, si-a manifestat public barbatia in problema admiterii in NATO. Stim ca o anumita parte rautacioasa a presei i-a contestat in nenumarate rinduri aceasta calitate, dar nu in raport cu NATO.

Daca dinsul vrea sa faca dovada publica a acestei calitati e un lucru binevenit si e dreptul sau. Si trebuie sprijinit.

De aceea strig si eu ca si nenea Iancu: „Adi, fii barbata!“