O peşteră din sudul Franţei a oferit dovezi despre cea mai veche utilizare cunoscută a arcurilor şi săgeţilor în Europa, acum 54.000 de ani de către Homo sapiens – cu 40.000 de ani mai devreme decât a fost demonstrat anterior aici, potrivit unui studiu publicat miercuri în revista Science Advances.
În Africa, utilizarea arcurilor şi săgeţilor a fost documentată ca datând de acum 70.000 de ani. Dar până acum, în Europa, cele mai vechi dovezi aveau între 10.000 şi 12.000 de ani (în Germania).
Aceste noi date au fost determinate după unelte găsite în peştera Mandrin din departamentul Drôme. Situl a fost excavat din 1990, iar mai multe straturi arheologice urmăresc peste 80.000 de ani de ocupare a locului, unde au alternat Homo sapiens, omul modern şi omul de Neanderthal, conform news.ro.
Un strat, numit „E”, a fost atribuit prezenţei Homo sapiens în urmă cu 54.000 de ani, prins între două straturi demonstrând prezenţa neanderthalienilor.
Sute de vârfuri de piatră tăiată, cu o fineţe de execuţie superioară, descoperite de cercetători
Totuşi, în acest celebru strat „E” s-au găsit sute de vârfuri de piatră tăiată, cu o fineţe de execuţie superioară celor prezente în celelalte straturi.
Aceste vârfuri s-au dovedit a fi cheia cercetătorilor, deoarece celelalte materiale folosite pentru tir cu arcul (lemn, fibre, piele) sunt mult mai fragile şi, prin urmare, dispar în timp, îngreunând în general identificarea acestei tehnici.
Pentru a stabili funcţia acestor vârfuri – dintre care unele sunt mai mici decât o monedă – oamenii de ştiinţă au realizat replici ale acestora şi le-au aşezat la capătul săgeţilor folosind un arc asupra animalelor moarte.
„Le puteam arunca asupra animalelor doar cu un arc, pentru că sunt prea mici şi uşoare pentru a fi eficiente” în altă manieră, a explicat pentru AFP Laure Metz, cercetător la Universitatea din Aix-Marsilia şi autor principal al studiului. „A trebuit să folosim această metodă de propulsie”.
În plus, fracturile obţinute cu aceste replicil, din cauza contactului cu osul animalului, au fost apoi comparate cu cele observate pe vârfurile din silex găsite în peşteră.
„Fracturile, pentru mulţi dintre ei, chiar dacă nu pentru toţi, au fost de impact”, a explicat Laure Metz. La acea vreme, ocupanţii peşterii trebuiau să vâneze cai, zimbri şi căprioare. Înăuntru au fost găsite oase de animale.
Sosirea lui Homo sapiens în Europa de Vest, împinsă înapoi cu aproximativ 54.000 de ani în urmă
Sosirea lui Homo sapiens în Europa de Vest a fost împinsă înapoi cu aproximativ 54.000 de ani în urmă datorită descoperirilor făcute în Peştera Mandrin. Cercetătorii au arătat apoi, într-un studiu anterior, că aceste două specii umane ocupaseră locul alternativ.
Sapiens şi neanderthalienii s-au intersectat probabil, potrivit lui Laure Metz, fără să se poată spune care ar fi putut fi „natura întâlnirii lor”, paşnică sau nu.
Dar oamenii de Neanderthal care au locuit în peşteră după Homo sapiens au continuat să folosească arme tradiţionale, precum suliţele, fără a dezvolta tehnici de propulsie, a subliniat ea.
„Tradiţiile şi tehnologiile acestor două populaţii au fost astfel profund distincte, ilustrând un avantaj tehnologic remarcabil pentru populaţiile moderne în timpul expansiunii lor pe continentul european”, au concluzionat autorii studiului.
