Se spune că sportul modelează vieți și caractere și exemplele nu sunt deloc puține. Venim și noi acum cu noi argumente pro și cu doi oameni care s-au dedicat artelor marțiale de ani buni. Primul este sensei Gheorghe Georgescu, iar cel de-al doilea sempai Rareș Țolea. Cei doi activează sub denumirea clubului Protguard Craiova și predau karate Kyokushinkai câtova zeci de studenţi. Poveștile lor de viață sunt frumoase și pot inspira.
„Artele marțiale încep și se termină cu politețe“
Pe sensei Gheorghe Georgescu îl cunoaște întreaga Bănie și asta pentru că predă kyokushinul de foarte mulți ani.
„Din august 1991 predau neîncetat. Nu știu câți studenți am avut până acum. Foarte mulți, asta e clar. Și m-a făcut plăcere să-i revăd de-a lungul timpului cum evoluează ca oameni. Am în sală inclusiv copii ai foștilor studenți. Era și timpul (râde-n.r.). Când i-am reîntâlnit în ușa sălii a fost emoționant. Mi-am reamintit când au venit ei prima dată și erau la fel de mici. Și n-am obosit. Nu se pune problema altfel“, a spus sensei Georgescu (50 de ani).
Gonit de la culturism a ajuns la karate
Gheorghe Georgescu a ajuns întâmplător la karate, nefiind primit la culturism.
„În 1989 nu se puteau practica artele marțiale, apoi a venit Revoluția. Eu am făcut liceul la București și m-am dus cu niște prieteni să mă înscriu la culturism, la Rapid. Instructorul respectiv nu a vrut să ne primească, motivând că nu era început de lună și să revenim peste două săptămâni. Întâmplător o cunoștință era elev la un club de arte marțiale și am zis să vedem și noi. Din momentul în care am pășit în sală m-am îndrăgostit pe viață de kyokushinkai. Toți de acasă îmi spuneau că este prea dur acest sport și că ar fi bine să mă orientez spre altceva. Am zis un NU categoric. A fost greu, mai ales că eram departe de casă. Competițiile erau grele, condițiile erau grele, pentru că nu existau protecții, dar nu am renunțat“, și-a amintit personajul nostru, care a activat mulți ani în Ministerul Justiției.
„Sempai Moisescu Iulian a fost primul meu instructor, apoi am mai lucrat cu Cristi Georgescu. Au mai fost colaborări cu shihan Dorel Bulearcă, shihan Florian Toader, care este și președintele organizației acum și ne înțelegem foarte bine, și mai este un om de suflet Mircea Marin. După ce am plecat din București am pierdut puțin contactul, iar el a fost cel care m-a readus în federație“, a menționat Gheorghe Georgescu.
Întrebat cum de nu a rămas în București ținând cont că o bună parte din tinerețe s-a legat de Capitală, sensei Georgescu s-a mândrit, ca mulți alții, cu faptul că este oltean: „Nu a fost să fie și mă obișnuiesc să spun foarte des că eu, înainte de a fi român, sunt oltean. Nu regret niciun moment că am revenit în Craiova. Eu sunt mulțumit unde am ajuns“.
„Kyokushinului i se spune karateul ultimului adevăr“
Gheorghe Georgescu ne-a explicat ce înseamnă pentru el Kyokushinul, dar și clubul pe care-l conduce împreună cu mai tânărul său elev Rareș Țolea.
„Kyokushinului i se spune karateul ultimului adevăr. Clubul pe care eu și senpai Rareș îl dezvoltăm este unul puternic. Și este primul club care a adus kyokushinul în Oltenia. Am avut rezultate notabile mereu. Inclusiv acum avem în sală un campion balcanic și vicecampion european, pe Theodor Mitroi. Nu mai vorbim despre celelalte campionate naționale sau cupe importante… Bucuria nu este legată doar de medaliile și de diplomele copiilor. Mă simt împlinit atunci când îi văd cum progresează atât ca oameni, cât și ca sportivi. Karateul te formează ca individ, e un stil de viață“, a afirmat senseiul din Bănie.
„Sunt emoțiile la concursuri pentru copil, mai ales atunci când ei sunt la primele participări. Nu mă interesează foarte mult rezultatul competiției, cât evoluția lui de la o competiție la alta. Apoi ridicăm ștacheta și așteptăm și rezultatele pozitive“, a mai spus acesta.
„Ne întâlnim și în afara antrenamentelor“
Gheorghe Georgescu a explicat cum reușește să-i țină în sală pe cursanții săi, dar și cum a realizat unitatea grupului său.
„Nu-i ușor să-i ții departe de calculator și de celelalte vicii. Tot timpul trebuie să vii cu ceva nou la antrenament. Trebuie să-i înțelegi și să le înțelegi nevoile specifice vârstei și să le introduci cumva în tematica antrenamentului. Uneori ne întâlnim și în afara antrenamentelor. Când ne permite vremea organizăm alergări în parc, un mers cu bicicleta și în felul acesta ne cunoaștem mult mai bine și reușim să formăm un grup închegat“, a explicat acesta.
„Sunt anumite situații când părintele este cel mai mare adversar al copilului. După cum se observă, la mine în sală nu sunt păriți. Pot să vină din când în când să asiste la câte un antrenament, pentru că este normal să-și vadă copilul cum evoluează. Oricum îl vede la competiții, pentru că ne însoțește în sală, dar cel mai bine este ca părintele să stea separat. Cât este la mine la antrenament e treaba mea, mă ocup eu. Dacă avem păreri diferite le discutăm separat, nu de față cu copilul sau în timpul antrenamentului. Metoda asta funcționează la noi“, a punctat Gheorghe Georgescu.
Întrebat ce l-ar împlini ca sensei, acesta a spus: „M-ar împlini faptul să văd elevi de-ai mei, peste ani, instructori, să-i văd cu cluburile lor. Cât despre mine, nu mă văd departe de sală. Karateul este unul dintre sporturile pe care-l poți practica toată viața“.
Rareș Țolea este pregătit să-i calce pe urme
La fel de pasionat și de dedicat kyokushinului este Rareș Țolea (41 de ani), „secundul“ lui Gheorghe Georgescu.
„Practic acest sport de vreo zece ani, chiar dacă nu o arată centura (are culoarea galbenă – n.r.). Asta pentru că între timp am fost ocupat cu serviciul (MAPN – n.r.), dar și din cauza altor probleme care m-au împiedicat să ajung să dau de grad. Sper să ajung la centura neagră foarte curând. Am ajuns la karate prin intermediul părinților, ai mei și cei ai lui sempai Georgescu, pentru că erau colegi de serviciu. Îmi doream să fac karate la vremea aia și am aflat că sempai Georgescu are sală în Craiova. M-am prezentat și am rămas în sală. Iubesc acest sport. Ca fiecare, prin liceu am avut mici scăpări, ca să le zic așa. Datorită sportului și a lui sempai George sunt ceea ce sunt acum. Karateul m-a îndreptat, m-a pus pe direcția bună“, a spus senpai Țolea.
„În momentul acesta îmi place foarte mult să lucrez cu copiii, să-i inițiez și să-i fac să iubească sportul ăsta. Karateul nu se rezumă numai la a lovi. Înseamnă disciplină, respect pentru cel de lângă tine și respect pentru tine. Sunt tot timpul alături de elevii noștri și fac totul să scot din ei ce este mai bun, mai ales în perioada competițională. Iar anul acesta este unul bogat în evenimente. Avem campionate balcanice, europene, plus diferite concursuri naționale și internaționale, la care vrem să participăm“, a completat Rareș Țolea.
Karate și culturism, combinația perfectă
Mai nou, senpai Rareș Țolea s-a apucat și de culturism și se pregătește să urce pe marile scene sub îndrumarea maestrului Costel Torcea.
„M-am apucat de fitness, o altă pasiune a mea și am de gând să tratez totul serios. Prima competiție o am undeva la sfârșitul lunii aprilie. Vreau să particip la Cupa României sub îndrumarea maestrului Costel Torcea, căruia vreau să-i mulțumesc pe această cale. Este destul de greu să mă împart între aceste două sporturi, dar sunt și anumite avantaje. În momentul când încep competițiile am o forță mai bună și o condiție fizică mult mai bună. Chiar dacă sporturile sunt total opuse se completează unul pe celălalt. Peste 10 ani mă văd tot în sală, alături de elevii mei. Iar dacă vorbim despre fitness, mă văd pe podium la Campionatele Mondiale. Maestre lasă un loc liber în vitrină, că avem treabă“, a punctat Rareș Țolea.
Citeşte şi: Petrolul Ploieşti şi-a întărit ofensiva înaintea meciului cu FCU Craiova
