De Radu Buziernescu
Conf. Univ. Dr. la Universitatea din Craiova
De peste 30 ani ne-am obișnuit și aproape că ne-am resemnat ca țara noastră să fie pe ultimele locuri în clasamentele internaționale în multe domenii, fie că au fost legate de economie, sănătate, învățământ sau infrastructură.
Însă, de ceva timp, situația pare să se schimbe în bine, cel puțin la nivel macroeconomic, chiar dacă la nivelul de trai al populației evoluția nu a început să se resimtă prea mult. Este clar că România a recuperat mult din decalajele față de statele din U.E. și că a înregistrat un progres economic evident. Și asta nu o spunem noi, ci cifrele și experții economici străini.
În martie, directorul executiv al F.M.I., Paul Hilbers, afirma că: „România este o poveste de succes în regiune, al cărei P.I.B. a crescut de opt ori în ultimii douăzeci de ani” și că „nu mai există nicio țară care să conveargă mai rapid în interiorul U.E. în privința veniturilor pe locuitor – de la 30% din media U.E. în anul 2007, la 74% în anul 2021…iar progresul în ansamblu rămâne unul impresionant, mai ales că nu a încetinit în timpul crizei financiare sau al pandemiei”. Iar economiștii de la Universitatea Harvard lăudau România în luna ianuarie, arătând că are o economie cotată ca a 19-a cea mai complexă și sofisticată din 133 de țări din lume analizate și că P.I.B pe locuitor a avansat în cel mai rapid ritm din U.E.
Există multă speranță…
Privind optimist lucrurile, România este cotată deja ca o țară mult mai sigură, mai stabilă, este membră N.A.T.O. și a U.E., a fost recent invitată de O.C.D.E. să înceapă negocierile de aderare și, cu siguranță, va fi parte integrantă a spațiului Schengen în viitorul apropiat. Ne aflăm pe un onorabil loc 46 în lume în ceea ce privește P.I.B. nominal, a cărui valoare a ajuns în anul 2022 la 290 miliarde de euro, depășind țări ca Grecia, Cehia, Portugalia sau Ungaria.
Creșterea economică a fost una substanțială în anul 2022, de 4,8%, iar veniturile bugetului consolidat al statului au crescut cu 21,2% față de anul 2021 și vor depăși pentru prima dată 100 miliarde de euro în acest an, e drept, ajutate și de inflație. 2023 poate fi anul fondurilor europene în România deoarece în acest an avem șansa absorbției cu mult peste 10 miliarde de euro, grație suprapunerii ultimului an din precedentul exercițiu financiar, a începerii noului exercițiu financiar și a absorbției banilor din P.N.R.R. De altfel, fără fondurile europene nici nu ne putem închipui reducerea decalajelor față de țările dezvoltate, țara noastră primind de la aderare o sumă netă de 52 miliarde de euro, de trei ori mai mult decât a contribuit.
Continuând nota optimistă, putem spune că avem o bancă centrală solidă care reușește de câțiva ani să țină în frâu cursul euro/leu până la pragul psihologic de 5 lei.
În plus, inflația deja a început să scadă, BNR estimând că va ajunge la un nivel cu o singură cifră în trimestrul trei, creând premisele reducerii dobânzilor la credite și a reducerii unor prețuri. Investițiile străine au cunoscut în anul 2022 cel mai bun an din istorie, apropiindu-se de 11 miliarde de euro, infrastructura a ieșit și ea din letargie, mai multe autostrăzi și drumuri rapide au intrat deja în linie dreaptă.
La toate acestea putem adăuga și faptul că suntem un stat independent energetic, cu resurse proprii de energie, care nu depinde de gazul rusesc.
Și mai avem șansa istorică de a avea stabilitate politică și în următorii 5 ani, deși coalizarea celor două mari partide poate constitui un risc greu de gestionat, având în vedere că lipsa unei opoziții puternice poate dăuna grav sănătății economice.
…dar avem și multe de recuperat
Pe lângă problemele rezolvate de stat, au mai rămas destule pe care guvernele ce vor urma trebuie să le soluționeze, legate de evaziunea fiscală, cheltuirea banului public, deficitul bugetar, deficitul de cont curent și comercial, inflația și cele legate de creșterea nivelului de trai al populației.
Problema care afectează cel mai mult stabilitatea economiei este evaziunea fiscală, la care ocupăm de ani buni primul loc în U.E. Președintele ANAF declara recent că pierdem anual peste 16 miliarde de euro din cauza evaziunii fiscale. Dacă raportăm această sumă la 290 miliarde de euro cât am avut P.I.B-ul în anul 2022, rezultă că evaziunea fiscală are o pondere de aprox. 5,7% din P.I.B., adică exact cât a fost deficitul bugetar al României anul trecut. Asta înseamnă că în ipoteza, utopică de altfel, în care am eradica evaziunea fiscală, statul român nu ar mai fi nevoit să se împrumute ca să poată suporta cheltuielile bugetare, și nici să mai plătească 6 miliarde de euro dobânzi, cât a plătit în anul 2022.
Avem cea mai mare evaziune fiscală din UE
Teoria spune că principala cauză a evaziunii fiscale o constituie presiunea fiscală care apasă pe umerii contribuabililor. Paradoxal însă, România, deși are cea mai mare evaziune fiscală din U.E., nu are și cea mai mare presiune fiscală; dimpotrivă, în afara contribuțiilor sociale mari asupra muncii (37,25%), impozitele sunt încă mult sub media din U.E. Și atunci, se pune întrebarea: de ce avem o fraudă fiscală atât de mare?
Răspunsul pare să fie legat de percepția contribuabililor români despre modul cum statul le cheltuie banii strânși de ei cu trudă și plătiți drept impozite și taxe și despre faptul că ei consideră că aceste impozite și taxe întrețin un aparat de stat tot mai numeros și scump.
Este guvernul un bun gospodar?
Probabil că nu în totalitate, pentru că un stat gospodar care are creștere economică de 20 de ani, încearcă să cheltuie banii cât mai judicios, să mai pună și deoparte și nu se împrumută atât de mult. Un guvern gospodar nu cheltuie 1% din PIB cu pensiile speciale pentru doar 4% din pensionarii săi și 2,2% din PIB pe învățământ, când se știe că învățământul stă la baza prosperității unui stat.
Un stat gospodar nu își permite 465 de parlamentari la o populație de 19 milioane de locuitori (Germania are 709 parlamentari la o populație de 83 milioane de locuitori) și nu își permite să aibă peste 200 de agenții guvernamentale și 135 de secretari și subsecretari de stat. Și un stat gospodar nu cumpără 120 de milioane de doze de vaccin și folosește doar 20 de milioane, plătind peste 1 miliard de euro, având o populație de 19 milioane de locuitori. Având în vedere toate astea și multe altele, contribuabilii nu zic: „hai să plătim impozite și taxe la maxim pentru că nu pot ei să «cheltuie» cât producem noi!”; nu, o parte din ei, pur și simplu, refuză să calculeze corect sau să achite impozitele, generând evaziune fiscală.
Ce facem noi pentru țară?
Chiar dacă nu se ridică la nivelul așteptărilor noastre, este clar că statul a făcut progrese și lucruri bune pentru noi. Dar noi ce facem pentru România? Nu putem avea doar așteptări, ci trebuie să ne aducem fiecare aportul la prosperitatea țării, pentru că prosperitatea țării înseamnă bunăstarea noastră. Nu trebuie să ne lăsăm pradă dezamăgirii cauzată de către ocupanți vremelnici ai unor funcții publice, trebuie să ne implicăm, să luăm atitudine, putem rezolva această problemă fiind atenți la cele patru scrutinuri de vot de anul viitor.
Dar ca să ne întărim statul trebuie, în primul rând, să declarăm cât mai corect și să ne plătim la timp impozitele și taxele, fie că suntem simpli cetățeni, antreprenori, profesori care meditează, medici în cabinete private, avocați, persoane fizice independente etc. Trebuie să ne cheltuim cea mai mare parte din bani în țară, pe cât mai multe produse fabricate în România, să ne petrecem cât mai multe concedii aici pentru că avem cu adevărat locuri minunate de vizitat.
Și trebuie să nu mai alimentăm atât de mult PIB-ul altor state, ci să încercăm să ne facem un rost la noi în țară, să studiem aici, să muncim aici, sau, chiar dacă studiem sau muncim în alte state, să revenim și să punem în practică aici cunoștințele dobândite. Altfel, o să ne trezim că rămânem tot mai puțini și mai săraci români în România peste câțiva ani.
Citește și Joc Complice?
