Lada de zestre a ocupat, de-a lungul timpului, un loc de cinste în orice casă tradițională din România.
Lada păstra valuri de pânză țesută în casă, ștergare și alte țesături folosite pentru organizarea interiorului locuinței dar și costume de sărbătoare și obiecte de podoabă. Era cumpărată de părinții fetelor de la meșterii tâmplari specializați în confecționarea acestor piese de mobilier. Frumusețea lăzii cât și mărimea acesteia arătau starea materială a miresei, scrie Muzeul de Etnografie Brașov, pe pagina de Facebook a instituției, citată de Historia.
Cum era confecționată lada de zestre
Meșterii tâmplari care lucrau lăzile urmau pas cu pas toate fazele de lucru. Se începea cu alegerea lemnului, care era de esență mai moale, de brad sau molid. Bușteanul era tăiat la dimensiune folosind joagărul, despicat apoi cu securea. Scândura obținută era cioplită cu barda și îndreptată cu cuțitoaia, rindeaua, iar îmbinarea se realiza cu fierăstrăul și cu dalta.
Pictarea lemnului urma și ea o tehnică tradițională: lemnul era în prealabil preparat, adică grunduit, cu o soluție cu clei animal sau vegetal, și apoi se picta folosind pulberi colorate în amestec cu cleiuri; se foloseau vopsele de origine vegetală: coajă de copaci, coajă de nucă, rășină de brad și pigmenți minerali.
Citește întreg materialul pe Historia.
