Scurta poveste: câtiva tineri studenti, iesiti instantaneu la suprafata supei organice a universului românesc in tranzitie, s-au decis sa „fuzioneze“ – asa din senin – si sa formeze un grup de studiu. Unul dintre ei, masterand al unei universitati europene, a propus ca obiect al studiului sociologia, iar ca subiect – tânarul român al anilor 2000. Dar nu orice specie de tânar român, ci una pe cale de disparitie: tânarul român crestin.
Asa a luat nastere unul dintre cele mai interesante proiecte sociologice efectuate in ultimii ani in România: un sondaj pentru o evaluare a profilului crestin al tinerilor. Prima etapa a constat in distribuirea de chestionare la 1.370 de tineri reuniti la Oradea pentru a participa la o intâlnire nationala catolica. Foarte important este ca, dintre cei chestionati, 20% au fost ortodocsi. S-a urmarit evaluarea trasaturilor traditional-crestine prezente la tinerii români, raportate la un portret-robot al tânarului crestin, conventional stabilit apriori. Rezultatul principal al studiului? Doar 4% dintre cei chestionati se incadreaza in acest profil ideal al crestinului. Nimic nou insa, caci aproape toti stim ca printre tineri se vorbeste despre modelul crestin la timpul trecutului demodat si neatragator. Spun aproape toti, pentru ca multe dintre bisericile noastre inca trateaza cu indiferenta sau superficialitate educatia segmentului tânar al populatiei.
Dar cine este responsabil de aceasta indepartare enorma de modelul crestin, intr-o tara ce se declara majoritar crestina? Studiul de care vorbim scoate la iveala câteva raspunsuri cel putin surprinzatoare. Cel mai important factor ce influenteaza negativ setul valorilor moral-crestine este televizorul. Pentru majoritatea celor ce petrec cel putin trei ore pe zi cu telecomanda in mâna, optiunile traditional-crestine nu mai sunt asumate nici macar in plan teoretic. O aroma inedita are si corelarea dintre tipul de muzica ascultata si profilul crestin al tinerilor. Aflam astfel ca aceia care asculta muzica populara sau clasica se straduie in acelasi timp sa asculte si indrumarile biblice. La celalalt pol se situeaza stilurile rave si rap, gustate in special de tinerii refractari la invataturile crestine. Posibila sursa umoristica este constatarea potrivit careia manelistii isi pleaca mai des urechea catre sfaturile preotilor decât rockerii. Sa speram totusi ca asaltul trupelor de rock crestin va echilibra in curând balanta.
Iesim din sfera mondenitatii pentru a afla ca nu parintii sunt cei care influenteaza formarea crestina! Un semn imens de exclamare se intinde in fata noastra in urma digerarii acestui rezultat: pentru tânarul crestin, sursa generatoare de modele nu mai este familia. Incastrati in noul stil al societatii consumiste, contactul spiritual dintre copii si parintii lor este din ce in ce mai superficial. Astfel, grotescul mastilor becaliene ce defileaza in spatiul public se transforma in model demn de urmat. Lipsa aparatului critic, specifica adolescentei, asimileaza ca valoare entitatile al caror singur atribut este faima momentana. Traim intr-un spatiu in care inconstienta infantila a presei impune drept ideal goliciunea deghizata in baloane tipator colorate.
Intr-un astfel de decor, initiativele caracterizate de profesionalism si creativitate, cum este cazul acestui sondaj, nu pot parea a fi decât produsul unei fericite generari spontane. Insa in spatele acelui „din senin“ (amintit la inceput) ce a provocat alcatuirea acestui proiect sta un superb om. El este modelul ce inspira astfel de tineri si ca orice model adevarat el a coborât dintr-un cer senin. Insa despre omul cazut din cer, saptamâna viitoare.
