Parlamentarii si ciorba de burta ieftina

E greu de facut o statistica privind pofta de mincare a parlamentarilor. E dificil de aflat care are ulcer, care colita de fermentatie, care sta prost cu ficatul. Ceea ce-i uneste insa pe alesi atunci cind se aseaza la masa este dorinta fierbinte ca mincarea sa coste cit mai putin. Daca e posibil sa nu coste nimic. Ar fi un semn al respectului national, al cetateanului de rind, al contribuabilului fata de meritele stiute sau banuite ale politicianului de la Camera si Senat. Dar cum nu e posibil ca mincarea sa le vina chiar degeaba, alesii se dovedesc adeptii unei diete variate, dar ieftine. Ieftine pina la pragul unei cantine sociale. De curind, au avut de ales intre o mincare mai buna, cu trei-patru mii de lei in plus. Ti-ai gasit! Buna, buna, dar preturile li s-au parut un dezastru. De doi ani, portiile de mincare parlamentara nu au crescut cu mai mult de sapte-opt sute de lei. In acesti doi ani s-au scumpit toate in Romania. S-au scumpit dramatic. Intretinerea din iarna care tot nu s-a incheiat este o sinteza a facturii vietii in acest rastimp. Intretinere platesc si parlamentarii. Mincarea lor are insa pretul din asezamintele sociale. Si la americani, nemti sau suedezi, chiria e scumpa si mincarea e ieftina. Se poate spune ca parlamentarul e cu un picior in capitalismul veritabil. La dulciuri stau lucrurile mai prost. O mascota a ajuns la pretul unui ziar: cinci mii de lei. Sa dam o raita prin preturile restaurantului cu autoservire din incinta Camerei. Ciorba cea mai scumpa e ciorba de burta – 20.000 de lei (n-o iei nicaieri mai ieftina de 40.000 de lei). Ciorba taraneasca nu trece de 18.350 de lei. In iarna lui 2000 costa 11 mii de lei! Sa tot fii parlamentar si sa aperi interesul national la 11 mii de lei. Pentru alesii care tin post sau isi maninca de sub unghie, ciorba de cartofi face fix 4.900 de lei. Nu pleaca unul fara suta pe care trebuie s-o ia drept rest. La peste, lucrurile se schimba putin. Costa ceva mai mult, dar alesul da fara sa cricneasca, fiind convins ca pestele il face mai destept. Dai 30.400 de lei pe o portie de macrou portughez si ti se deschid orizonturi nebanuite. In plus, scade si colesterolul. Macroul reprezinta piscul bugetar. Inchipuiti-va ca le-ar baga cineva in cap tonul. Pestele numit ton. Tonul e cel mai sanatos, cel mai bogat in vitamine, te hraneste si te vindeca de belele. E in regula, ar zice deputatul sau senatorul, ton-ton, dar sa se supuna pretului decent de parlamentar in tranzitie. Si, la urma-urmei, ce atita moft, nu sta tot in apa ca macroul? Nu convingi pe nimeni. Puiul cu conopida – 26.000 de lei, pulpa de porc la tava – 24.000 de lei. Cel mai bun si destept peste ramine porcul. Cum chestia asta cu desteptaciunea e relativa, parlamentarul care gindeste cu buzunarul prefera mincarica de cartofi cu 10.100 de lei si ciulamaua de ciuperci, cu 6.750 de lei. Fiind in post, e si mai crestin decit imbuibatii de la cantinele sociale sponsorizate de unul sau de altul. Si meniurile marelui Kant erau simple (o supa de orz cu fidea, de pilda), dar ratiunile erau cu totul altele.