Articol susţinut de MedLife
Când vine vorba despre corpul feminin, te-ai putea gândi că doar o femeie l-ar putea înțelege pe deplin. Greșit, ne contrazice medicul ginecolog George Adam, de la Spitalul MedLife Sama Craiova: „Ginecologia este o specialitate de bărbați, pentru că ei empatizează mult mai mult cu pacientele. Și vă spun sincer asta din toată experiența mea de până acum. Femeile nu prea au răbdare cu femeile. Bărbații, în schimb, da”, explică medicul despre cum pot bărbații să practice cu succes această meserie.
Ou cu surprize
George Adam și-a dorit încă de mic să fie medic, însă nici prin gând nu i-a trecut că va ajunge ginecolog. Și-ar fi dorit urologie. Dar, când a terminat rezidențiatul, singurul post disponibil era tocmai la Târgu Mureș, mult prea departe de Craiova lui natală. Iar aici, singura opțiune ce i s-a părut interesantă a fost obstetrică-ginecologie. Și au trecut, astfel, 13 ani de când medicul George Adam devine „tatăl” a mii de copii. Chiar și așa, obstetrica i se pare ramura cu cele mai multe surprize, care-i transformă viața profesională într-un mers pe sârmă de fiecare dată când o gravidă îi intră în cabinet.
„Obstetrica – adică mama și copilul – mi se pare ca un ou cu surprize. Niciodată nu știi la ce să te aștepți. Orice poate merge bine până la un punct, când apare ceva. Evoluția copilului e total imprevizibilă și nu-mi oferă acel sentiment de confort, pentru că nu pot să controlez – cel puțin la nașterea naturală nu ai cum să controlezi niciodată nimic”, mărturisește medicul. Însă și satisfacțiile sunt pe măsură, admite el în timp ce povestește cu emoție cât de fericit este atunci când aduce pe lume o viață nouă, mai ales după o sarcină complicată:
„Am avut o sarcină de 33-34 de săptămâni – adică mult în afara termenului, cu un uter cicatricial după o miomectomie, cicatrice care e foarte periculoasă. Nu mai vedeam ecografic în timpul travaliului peretele uterin. Așa că am intervenit imediat și am scos copilul direct din burtă, pentru că nu mai era în uter, se produsese o ruptură uterină. Sincer să fiu, nu am crezut că o să trăiască. Iar după două luni m-am pomenit cu cineva pe stradă trâgându-mă de mână: domnul doctor, ea este minunea mea!”
Sunt, însă, și momente în care deznodământul nu este la fel de fericit: „O pacientă neurmărită deloc, undeva la un spital de provincie din Gorj, a născut fără nicio problemă, numai că nici mama și nici copilul nu s-au adaptat. Mama era foarte anemică plus alte probleme de sănătate – a venit efectiv în urgență, nu știam ce e cu ea, iar copilul a fost transferat la Craiova, însă, din păcate, a murit după două săptămâni, nu au avut ce să-i mai facă. Și… nu mi-a picat bine deloc când am aflat”, povestește întristat medicul.
Și tocmai pentru că este atât de implicat sentimental în fiecare caz pe care îl urmărește, doctorul Adam nu numai că nu și-a adus pe lume fiul sau alți copii din familie, ba chiar a stat cât a putut de departe de sala de nașteri. Nu și-a putut, însă, refuza prietenii, cărora le-a fost alături și în calitate de medic.
În plus, George Adam nu ține socoteala doar a copiilor născuți, ci și a celor „obținuți”, spune el, făcând referire la cazurile de infertilitate în cuplu cu care s-a confruntat de-a lungul timpului și pe care a reușit să le rezolve: „Îmi place sa consiliez cuplurile, sunt foarte multe în această situație. Cele mai frecvente cauze sunt infecțiile cu transmitere sexuală – anexitele și aderențele la nivelul pelvisului scad foarte mult fertilitatea. Iar sarcinile femeilor care locuiesc în orașele mari se duc mai greu la termen, în special din cauza poluării, stresului și alimentației. Noi avem o vorbă – cu cât sarcina e mai țărănească, cu atât rezultatul e mai bun.”
Îi pare rău, însă, când se uită în jur și vede că tot mai multe cupluri aleg să se oprească la un singur copil. „Familiile intelectuale pun pe primul plan profesia și nu-și doresc mai mult de un copil, pentru că îl fac după 30-35 de ani. Eu consider că, dacă intră doi în cuplu, ar trebui să iasă cel puțin tot 2 din cuplu, însă din păcate nu e chiar așa”, punctează medicul.
În ceea ce privește tipurile de nașteri cu care doctorul Adam se confruntă cel mai des, acesta mărturisește: „Majoritatea preferă nașterea naturală însă, din păcate, nu sunt foarte bine pregătite, consiliate, iar la primele dureri, la primele contracții, se cam răzgândesc. Eu pacientelor mele le spun clar: nu vă cramponați de o idee, vedem și facem în funcție de posibilitățile pe care le avem pe moment. Sarcina trebuie lăsată să decurgă de la sine până în punctul în care apare o problemă. Dacă nu apare nicio problemă și situația ne permite, încercăm nașterea naturală.”
Om sau medic? Ambele
Dacă pe partea de obstetrică în centrul atenției stă copilul, nu la fel se întâmplă și în ginecologie. Aici, cele mai mari temeri ale pacientelor sunt legate, în primul rând, de tumori. Iar atunci când observă una, doctorul Adam este foarte atent la modul în care îi dă vestea pacientei: „Dacă e să văd ceva anormal, mă gândesc de 2 ori, și le mai chem și a doua oară, și a treia oară și poate mai cer și părerea unui coleg. Abia apoi le dau vestea neplăcută, dar niciodată din prima discuție, pentru că impactul poate să fie major, iar eu pot să greșesc. Nu poți să dai o veste ca un ciocan în cap, pacientul trebuie pregătit pentru acel moment. Încerc cumva să le induc senzația că ceva poate să nu fie în regulă.”
Cu alte cuvinte, spune doctorul, atât timp cât ești un adevărat profesionist, partea medicală nu este dificilă. Relația cu pacientul este cea care le dă de furcă medicilor, mai ales că nu toată lumea înțelege la fel de repede și ușor situația în care se află și ce are de făcut pe mai departe:
„Pacientul nu vine niciodată de plăcere la doctor și dacă întâlnește un medic ursuz, care nu comunică, cred că pleacă un pic dezamăgit. Din punctul meu de vedere, un medic trebuie să fie empatic cu pacientul și să vorbească pe înțelesul lui. Asta, evident, pe lângă pregătirea profesională. Dar, în primul rând, un pacient trebuie să plece mulțumit din cabinet, eventual chiar zâmbind dacă e totul ok. Nu prea îmi place să plece o pacientă din cabinetul meu fără să văd că-i scot un zâmbet, să văd că înțelege.”
Întoarcerea la tradiții
George Adam este un tradiționalist din fire. Reiese asta atât din modul în care își abordează profesia, cât și din principiile și valorile după care își ghidează viața:
„A fi pentru pacient. Pe mine asta mă interesează, și nu medicina comercială. Nu sunt adeptul medicamentelor prescrise aberant – de exemplu, nu recomand de fond vitamine de sarcină decât dacă este cazul, ci le recomand pacientelor să mănânce echilibrat, pentru că nu văd rostul, mi se pare că industria farma a luat deja prea multă amploare.”
Cu alte cuvinte, spune el, rețeta pentru ca România să se facă bine este tocmai conservarea tradițiilor, și nu diluarea lor în virtutea unei integrări mai rapide și facile în diverse sisteme mai mult sau mai puțin benefice pentru noi:
„Să revenim la valorile noastre tradiționale, în niciun caz să marşăm pe această globalizare dusă la extrem. Mi se pare că se încearcă o uniformizare a Europei și nu-mi dau seama încă în ce direcție, dacă în sus sau în jos. Mai știu copiii noștri de 16-18 ani ce înseamnă cu adevărat valori tradiționale? Aici, în Craiova, trece Crăciunul pe lângă noi fără să știm ce sunt aceia pițărăi sau colindeți. Dar am ajuns în zona Gorjului, unde multe dintre tradiții sunt încă vii – de exemplu se merge în Ajunul Crăciunului efectiv din poartă în poartă și oferă fiecare ce are – mere, orice. Și mi s-a părut uluitor să văd o socializare de genul acesta într-un sat de 2000 de persoane, nu cred că se mai ține în alte părți”, spune dezamăgit medicul.
La fel gândește și când vine vorba despre stabilitul în străinătate. Deși cunoaște mulți doctori care au făcut acest pas, nu se vede luând o astfel de decizie: „Mie îmi place în România! Să joc fotbal cu prietenii mei, să stau cu părinții mei, cu fratele și familia mea. Din România n-aș pleca decât de nevoie. Am avut prieteni care efectiv s-au pregătit pentru a pleca, considerau că acolo le va fi mai bine. Nu neg, e foarte posibil să le fie mai bine, dar eu mă raportez strict la mine și mie mi-e bine aici, chiar mi-e bine în România.”
Evident, însă, că nici aici nu sunt toate roz, admite el. De exemplu, nu mai departe de anul trecut a simțit nevoia unei pauze și și-a luat câteva luni sabatice, pentru a-și putea pune gândurile în ordine. E genul de om care se reechilibrează ușor cu ajutorul familiei și al câtorva colegi cu care se simte confortabil să vorbească. În paralel, încearcă să nu-și refuze nicio escapadă – fie că vorbim de o baie în râu sau un cules de ciuperci în timpul unei drumeții prin pădure împreună cu fiul său.
George Adam are visuri nu doar pentru țară în întregul ei, ci și pentru sistemul medical: este convins că, dacă actul medical ar fi scos de sub incidența penală, s-ar putea salva mult mai multe vieți, întrucât medicii ar prinde mai mult curaj să intervină în situațiile extreme, în loc să pună pacienții pe drumuri, către centre mai bine dotate:
“La cea mai mică greșeală, toată lumea ne face plângere penală, suntem ramura chirurgicală cu cele mai multe procese, ceea ce nu e ok, pentru că mulți dintre colegi nu îndrăznesc să riște. Dacă s-ar putea cumva scoate acest act medical de sub incidența penalului nu ar mai fi medicina defensivă actuală din România. Pentru că ea se practică, efectiv ne ferim de pacienți, de cazuri, mai ales în spitalele mici.”
Cu toate acestea, medicul nu-și pierde speranța că lucrurile se vor așeza ușor-ușor și la noi, iar până atunci vine cu un pont, pe cât de amuzant, pe atât de real: să nu se contrazică niciodată cu o femeie însărcinată sau care tocmai a născut, pentru că nicicum nu vor avea câștig de cauză.
***
Articolul face parte din campania “Știi un medic bun”, un demers MedLife care își propune să portretizeze medicii care fac zi de zi România bine, construind un mâine mai bun. Sunt mii sau poate zeci de mii de medici buni în România, care, dincolo de talent, vocație, experiență, intuiție și abilități, sunt în primul rând OAMENI.
Medicii MedLife nu sunt doar buni profesioniști, ci și oameni buni, cărora le pasă și care iubesc, la rândul lor, oamenii. Medici pentru care îngrijirea sănătății tale e mai mult decât o profesie, e o chemare.
„Știi un medic bun?”, o campanie MedLife de redescoperire a Încrederii în România.
