Cel mai longeviv escroc internațional din România a fost Traian Teodorescu. Cazul său a fost unul uluitor, unic în analele judiciare de la noi, scrie Historia. A început cu mici şarlatanii și și-a dezvoltat apoi activitatea infracţională, ajungând să fie cel mai activ și mai longeviv escroc internaţional cunoscut în arhivele Poliţiei Române.
Loviturile date în ţară şi în străinătate i-au demonstrat un curaj, o imaginaţie, dar mai ales un tupeu ieşite din comun. A dat mult de furcă poliţiştilor români, dar şi celor maghiari, austrieci, elveţieni, francezi şi nu numai, aproape mereu găsind soluţii ca să scape. Viaţa şi dosarele sale penale s-ar putea constitui în pasionante seriale poliţiste.
După ce şi-a executat stagiul militar la Ismail, în anul 1940 a fost prins pe când vindea bilete de tren falsificate. Pentru a-i impresiona pe cei care îl anchetau, Teodorescu le-a spus că este legionar (aceştia erau atunci la putere) şi i-a trimis o telegramă personală ministrului de interne, Vasile Iaşinski, în care a reclamat că este victima unui abuz.
Atribuirea unei false calități era o metodă pe care o utiliza cu predilecţie, numai că, de această dată, nu i-a mers. „Camarazii” legionari au verificat şi a fost condamnat la doi ani de închisoare; eliberat în anul 1942, a fost trimis direct pe Frontul de Est.
Cum a scăpat de prima linie de război cel mai longeviv escroc
Aflând că unitatea sa urmează să intre în prima linie de război, s-a ascuns în casa unor localnici din Rostov. După aceea s-a dus spășit la generalul Avramescu, pe care l-a impresionat cu forța sa de convingere. Acesta nu doar că i-a trecut cu vederea fapta, ci l-a repartizat într-un post ferit. A fost translator de limbă germană, la cartierul general al vânătorilor de munte.
Când sovieticii au rupt frontul un an mai târziu, a dezertat iarăşi. S-a întors la Bucureşti pe baza unui ordin de serviciu falsificat. Fiind dat în urmărire, a fost prins în anul 1943 și judecat de Tribunalul Militar. A fost condamnat la muncă silnică pe viaţă şi încarcerat la Jilava.
Părea că i se înfundase definitiv. Dar când trupele sovietice „eliberatoare” au ocupat Capitala, toţi dezertorii au fost amnistiaţi. Motivul a fost acela că erau patrioți, fiindcă refuzaseră să lupte împotriva Armatei Roșii. Aşa că s-a apucat iarăşi de coţcării, de la speculă cu alimente la concedii medicale acordate militarilor.
Seria falsurilor și condamnărilor a continuat
Schema era următoarea: mai întâi, sustrăgea mai multe foi de concediu, ștampilate şi parafate apoi în fals. După care, în schimbul unei sume de bani, era sunată telegrafia unităţii militare pentru a anunța decesul cuiva din familia aceluia cu care era în înţelegere. Se obținea astfel o permisie care era prelungită cu concediul medical acordat de Teodorescu.
Pentru această faptă, dar şi pentru altele anterioare, şi-a mai trecut în palmares două condamnări. După ispăşire, a fost obligat să se prezinte la Oficiul Forţelor de Muncă. Acolo, pe baza unui cazier alb, obţinut prin mituire, a primit un post de funcţionar la o bancă din Galaţi. Falsul a fost descoperit, a urmat o altă condamnare. După aceea, Teodorescu s-a reorientat politic şi s-a declarat convins de doctrina comunistă.
Din colonia de muncă de la Capul Midia, unde era deţinut, el a expediat conducerii pro-sovietice a ţării o patetică scrisoare, înflăcărată de patos revoluţionar, prin care îşi exprima totalul ataşament faţă de cauza clasei muncitoare. El susţinea că a demascat duşmani ai poporului şi că este gata, „chiar cu riscul morţii”, să se pună la dispoziţie pentru „a lupta mult mai aproape de partid”.
Citește întreg materialul pe Historia.