Deh! Mai face omul haz de necaz…

Stimate domnule Cretu,

In urma articolului dumneavoastra am facut o vizita in comuna Stanesti, pentru a discuta personal cu partile implicate in conflict. Prima vizita am facut-o la fosta bibliotecara Ionela Gheorghitoaia. Informind-o, pe scurt, despre scopul vizitei mele, domnisoara Gheorghitoaia a fost de acord sa-mi dea un mic interviu pe care il voi reda in rindurile care urmeaza.

– Domnisoara Gheorghitoaia…

– Spune-mi Ionela…

– Ionela…

– Stiu ce vrei sa intrebi: de unde a pornit scandalul cu doamna primarita?

– Pai, …

– Tocmai primisem ajutoare din strainatate. La impartire, ca la toate actiunile din comuna, au participat fata politistului, nevasta primarului si fata popii, adica eu. Ne-am pus oarecare lucrusoare de-o parte. Normal, intii si-a ales doamna primarita lucrurile. Apoi, fiica politistului din comuna si apoi eu. Asa am ramas cu fustele astea scurte. Ce era sa fac? Din salariul de bibliotecara, nu puteam sa-mi cumpar fuste intregi.

– Dar lumea vorbeste ca…

– Stiu! Am inceput sa port fustele astea… Primarul incepuse sa ma invite tot mai des pe la el. Doamna primarita, care pina atunci n-a calcat prin primarie, era toata ziua prezenta in cladire.

– V-a facut domnul primar vreun avans?

– Avans? Ha! La salariul meu… avansul lui imi trebuie?!

– Vorbeam de…

– Stiu! Pai, intrebati femeile din sat ce parere au de oul asta moale: nevasta ii spune cind vine o treapta si trebuie sa ridice piciorul!…

– Cum a venit doamna primarita pe Cioran?

– I-a venit ideea ca ciobanii sa le citeasca oilor Cioran. Oilor li se face parul… maciuca si sint tunse mai bine…

Din pacate, urmatoarele pasaje din interviu lipsesc: se terminase banda!

Seara m-am dus la bodega din comuna… Am intrat in vorba tocmai cu ciobanul pe care l-ati fotografiat cu domnisoara Gheorghitoaia.

– Ah! Lumea e rea. Se vorbesc atitea…

– Bine, dar care e adevarul?!

– Pai, va spun io! O vinit fatuca asta la mine. Stam pe un bolovan si fluieram. Am privit-o lung. Am intrebat-o ce voieste. Mi-o zis ca a trimis-o doamna primarita sa mi-l aduca pe Cioran. Bine, zic eu, unde e? Imi intinde o cartulie. Zic: al de veni cu tine, Cio… sau cum il cheama, unde e? S-o asezat linga mine, pe piatra, si mi-o povestit de ala. In timp ce povestea, privirea mea aluneca pe picioarele ei lungi, pe ciorapii gauriti in jenunchi; o fi chicat ?!, pe fusta cit o batista… M-am tot intrebat cine-o fo Cioran. Dar ce importanta o ave? Domnisoara mi-a promis ca mai trece sa-mi aduca oarece carti de ala. Ptiu! As fi fost in stare sa citesc si Miorita, numai sa mai treaca p-aci…

Domnule Cretu, pentru a va dovedi bunele mele intentii, as fi dorit sa vorbesc si cu doamna primarita. Din pacate, nu s-a putut: doamna era tocmai la VOMAT…

Cu stima, un cititor fidel al lui Cioran (daca imi trimiteti cartea cu… Ioana)

P.S. Orice asemanare cu persoanele implicate in conflict NU este intimplatoare… Deh! Mai face omul haz de necaz…

Ricky