Apostrof

Intre liberali e mare dihonie. A fost inca din 2000, dar nu s-a vazut prea clar. Partidul a fost si este blocat de rivalitati interne. Se parea ca succesiunea lui Mircea Ionescu Quintus a decurs pasnic. Asta, spre deosebire de PNTCD si PD, unde am asistat la scandaluri. O noua generatie liberala a preluat puterea fara multe tensiuni. La congres si-au disputat conducerea Crin Antonescu, Calin Popescu Tariceanu si Valeriu Stoica. Ultimul si-a adjudecat postul vacant. Nu a urmat o perioada de liniste, de constructie in partid. Autoritatea lui Valeriu Stoica nu a reusit sa creasca in vreun fel. El s-a vazut contestat din toate partile. Mircea Ionescu Quintus jucase un rol de arbitru, de moderator, pe care mai tinarul sau urmas nu a putut sa il joace. I-a lipsit autoritatea sau/si acceptarea suprematiei sale de catre ceilalti. Asa s-a intimplat ca in PNL s-a declansat a doua zi dupa congres un razboi de gherila. Pentru Patriciu&Co, Stoica este un adversar politic mai detestat decit Nastase, de pilda. Obiectivul acestei factiuni este nu de a veni la putere in 2004, ci de a-l rasturna pe Stoica. In aceiasi termeni s-ar putea vorbi si despre gruparea condusa de Stoica, mai obsedata de activitatile conspirative ale lui Patriciu, si mai putin de contestarea PSD. E adevarat, aici avem citeva nuante. Aflat in postura de lider al partidului, Stoica s-a vazut in situatia de a face pe dracu’ in patru pentru a mari performanta PNL. De asta a depins si depinde recunoasterea sa ca lider. Stoica priveste cu ingrijorare sondajele, ele arata ca PNL stagneaza. Patriciu&Co citeste aceleasi sondaje cu satisfactie. Cifrele mediocre (esec pentru PNL) sint si esecul lui Stoica.

Evident, gruparea Patriciu a facut tot ce a putut pentru a bloca impunerea lui Stoica. A blocat in toate imprejurarile initiativele sale. Succesul lui ar fi insemnat micsorarea sanselor de a prelua puterea in PNL. In plus, nu toate calculele politice ale lui Stoica s-au dovedit corecte. El a riscat mult cind i-a adus in partid pe Melescanu si pe oamenii lui. Multi si-au vazut amenintate pozitiile ierarhice dobindite anterior. Cind a aparut acuzatia aripii Patriciu de „deviere de stinga“, multi au crezut. Miscarea are si dezavantajul ca a complicat mult intrigile si conspiratiile din PNL. Stoica a sperat sa isi aduca in partid niste sustinatori care sa ii intareasca pozitia. Cum s-a intimplat cu aducerea lui Stolojan. De data asta insa, lucrurile au luat alt curs. Jocul intern s-a complicat infinit.

PNL e in pericol acum sa nu treaca pragul de 5% in 2004 si sa ramina in afara parlamentului. PNL a intrat intr-o faza extrem de periculoasa. Conflictele interne care pina acum au blocat partidul in culise sint de acum la vedere. Cu fiecare polemica intre lideri aparuta in presa, sansele PNL se reduc. Liberalii si-au aminat pretentiile de a veni la putere pentru 2008. In filiale, gruparile rivale pro-Stoica si pro-Patriciu isi vor macina reciproc resursele si credibilitatea. Ele isi vor dedica majoritatea timpului si activismului pentru a inlatura gruparea adversa. PSD a scapat de o preocupare. Ramine doar cu grija lui Basescu si a lui Corneliu Vadim Tudor. PNL iese temporar din joc. Pina cind disputa interna pentru suprematie in partid nu se incheie, PNL va juca un rol periferic in politica romaneasca. Dreapta se vede slabita. Oportunitatea care putea transforma PNL intr-o alternativa serioasa la guvernare slabeste. PNL s-a vazut dupa 2000 singurul partid de dreapta din parlament. Asta l-a plasat intr-o pozitie extrem de favorabila. El i-ar fi putut ralia in jurul sau pe cei care nu sint fanii PSD, tot segmentul de dreapta din lumea romaneasca. Era rostul sau nr. 1. PNL a ratat, cel putin deocamdata, aceasta sansa.

Ar fi gresit sa ne imaginam ca vineri, in conducerea PNL, s-a facut liniste. Ambele grupari s-au intors acasa pentru a se pregati de un nou asalt. Armistitiul e strict provizoriu. Declaratiile de bune intentii sint facute de ochii lumii.