Timpul tau si timpul lor

Cind eram tinar, ma obseda viitorul. Ma gindeam in permanenta care ar fi drumul pe care as dori sa-l parcurg, ce as dori sa spun sau sa ramina dupa mine la sfirsit. Nu stiu de unde provenea aceasta obsesie. Poate ca din faptul ca in adolescenta ma impresionasera adinc citeva inmormintari la care participasem si unde oamenii povesteau cite au ramas nefacute sau neispravite dupa cel dus pe alte tarimuri.

Obsesia aceasta a viitorului m-a ajutat foarte mult pe drum. Foarte devreme am decis ca nu vreau sa intru in functii publice sau politice, ca nu doresc sa emigrez si ca vreau sa stau in interiorul profesiei mele. Aceste decizii ferme m-au ajutat sa nu fiu deloc tentat de emigrare in anii 1980, cind in jurul meu s-a facut un gol enorm: o parte considerabila dintre colegii si prietenii mei au emigrat dintr-o lume care parea ca nu mai are limite in nimicnicia ei. M-au ajutat, de asemenea, si in momentele in care judecarea meseriei de sociolog nu mai era deloc bazata pe profesionalism, ci pe criterii ideologice. O anume perspectiva asupra viitorului mi-a usurat, de asemenea, selectia prietenilor, cunostintelor, drumurilor, dupa decembrie 1989, cind o gama aproape infinita de posibilitati se deschidea in fata fiecaruia. E drept ca, daca te decizi prea devreme, nefiind in cunostinta de cauza, si esti prea rigid in optiunile tale, poti avea regrete. Dar experienta imi spune ca o viata plina de regrete este o viata la indemina vremurilor si a altora.

Am multi prieteni tineri, pina in 30-35 de ani, profesionisti din clasa superioara, cu minte limpede si ascutita cum noi la virsta lor nu o aveam. Multi dintre ei au o filosofie sociala si politica primitiva, mai buna decit cea pe care o aveam noi in tinerete, dar oricum simpla. Filosofia politica si sociala a tinerei generatii este mai buna decit a noastra, pentru ca a noastra se baza pe niste dogme ideologice nemestecate, dar inghitite, mai cu mila, mai cu sila. Plus ca eram paranoici, una spuneam acasa si in intimitate, alta spuneam in public. Acesta era sistemul.

Exista o adinca revolta in mintea acestor tineri, cum zic, foarte buni profesionisti, impotriva felului in care arata serviciile publice, orasele noastre, scolile noastre, chiar mass-media. Degeaba le spui ca azi este oricum mai bine decit ieri sau ca in Romania este oricum mai bine decit in Albania, Moldova sau Serbia. Daca spui asa ceva (m-am ars o data si nu o voi mai repeta), te privesc neincrezatori si te claseaza imediat ca un babalau inmuiat de vremuri si multumit de sine. Ceea ce sper ca nu e cazul cu mine.

Nemultumirea adinca fata de cum arata partea colectiva a vietii noastre genereaza imediat in mintea acestor tineri straluciti o filosofie politica si sociala bazata pe ideea inapoierii mentalitatilor, lipsei de educatie, coruptiei generalizate, mizeriei si cite altele. Ca urmare, unii dintre ei fac apologia emigratiei, ca si in vremurile tineretii mele, altii vor sa intre in politica, pentru a corecta lucrurile de sus in jos.

Nici una din aceste cai nu este logica. Greseala este si in filosofia lor sociala, si in felul in care se pozitioneaza in lume. Mizeria, calitatea execrabila a serviciilor publice, lipsa de cunostinte, coruptia sint fenomene reale (Doamne, ce reale sint !), dar ele nu sint cauze, ci efecte. Aceste fenomene sint generate de mecanisme ale functionarii societatii, dintre care unele, intr-adevar, se pot corecta prin munca politicianului, de sus in jos. Altele insa cer diferite tipuri de actiune, uneori nici politicianul nu poate face mare lucru daca nu are cunostintele si resursele necesare.

Pe de alta parte, propriile lor vieti sau, mai pretentios spus, pozitionarea in lume si planificarea drumului sint incomplete. Nu poti sa intri in politica daca nu ai o cariera profesionala conturata. Nu poti sa fii imun, ca politician, la tentatiile corupatoare daca nu ai un anumit nivel al sigurantei materiale personale. Daca esti stomatolog si te revolta felul in care arata invatamintul superior de stomatologie, iesi din sistem, invata meseria perfect, asigura-te financiar si apoi poti sa te intorci la facultate si sa incerci sa restructurezi sistemul. La fel daca esti economist, sociolog sau inginer. Faptul ca se fac si s-au facut averi in tarile in tranzitie prin utilizarea functiilor publice este perfect adevarat si perfect evitabil de acum incolo. Dar nu vei fi tu insuti insensibil la cai necinstite daca vei fi neispravit in meserie sau nesigur material.

Daca este adevarat ce spun, atunci ar rezulta ca ar trebui sa ai o planificare: meserie, acumulare, politica sau functii publice, restructurare. Deci, ar trebui sa ai doua vieti: una in slujba ta, cealalta in slujba altora. Da, cred cu tarie ca se poate asa ceva. Greseala enorma ar fi sa incerci sa traiesti cele doua vieti in acelasi timp. Succesiv, nu simultan. Sau, toate la timpul lor, cum bine spune vorba ramasa din batrini.