5.5 C
Craiova
sâmbătă, 23 noiembrie, 2024
Știri de ultima orăMagazinIstoria vinului fiert - de la romani până la sticlele din supermarket

Istoria vinului fiert – de la romani până la sticlele din supermarket

Istoria vinului fiert este foarte interesantă și pornește încă din timpuri foarte vechi. Vinul fiert cu mirodenii și arome este prezent de peste 2.000 de ani, îl beau și romanii, dar și grecii. Cum a ajuns să aibă legătură cu Crăciunul? Ce se pune în el? Ce s-a întâmplat în România? De ce nu trebuie să fierbem vinul…fiert.

Vinul fiert la greci și la romani

Istoria vinului fiert…sau mai bine zis a vinului încălzit, începe acum mai bine de 2.000 de ani. Se știe că vechii greci amestecau vin cu mirodenii pe post de medicament. De multe ori îl beau rece, însă uneori îl și încălzeau. Vinul era la greci amestecat uneori cu miere și cu ierburi sau mirodenii, fiind considerat o băutură tonică. Acestei băuturi care îți încălzea corpul, grecii i-au dat numele „hippocras”, după Hipocrate, cunoscut ca „părintele medicinei”. Hipocrate avea diverse teorii despre cum vinul poate ajuta la vindecarea unor afecțiuni și despre ce feluri de vin trebuie să bea oamenii.

„Hippocras” era și numele unui săculeț cu care vracii de acum două milenii filtrau vinul.

Romanilor le plăcea vinul cald, îndulcit și condimentat. Ei erau foarte practici și, pentru a nu arunca vinul stricat sau prost, l-au amestecat cu miere și condimente. Așa l-au făcut să aibă un gust foarte bun. Trebuie spus că în Antichitate, dar și în perioada medievală, se bea foarte mult vin (slab alcoolizat). Beau chiar și copiii, fiindcă apa era adesea contaminată.

Romanii beau mult vin fiert de sărbătoarea Saturnaliilor

În cea mai faimoasă carte de bucate de pe vremea romanilor, „De re coquinaria”, scrisă de Apicius, sunt rețete de vin „fiert”. Vinul cu condimente era numit „conditum paradoxum”, iar cel amestecat cu miere și piper se numea „conditum melizomum viatorum” și era un vin al călătorului, fiindcă, datorită condimentelor ținea mai mult timp. În timpul sărbătorilor de Saturnalii, în decembrie, romanii beau cantități mari de vin îndulcit „conditum paradoxum”. În acest vin se punea miere, piper, dafin, șofran și chiar curmale. Oamenii beau vin fiert și în perioada medievală, mai ales în nordul Europei, unde clima era mai rece. Se bea așa fiindcă avea gust mult mai bun decât un vin băut fără a pune nimic în el, mai ales că puțini își permiteau un vin de calitate foarte bună. În plus, se credea că acest vin încălzit face bine la sănătate.

De ce să nu fierbi vinul fiert

În română folosim termenul „vin fiert”, dar în alte limbi nu apare termenul „fiert” pentru că în toate rețetele despre cum trebuie să prepari un „vin fiert” ideal se spune că nu trebuie să-l aduci la fierbere, ci să-l iei de pe foc înainte de acel punct, ideal când atinge 70-80 de grade C. Dacă îl fierbi, aroma nu mai este aceeași, gustul nu mai este la fel de bun, pentru că se modifică și compoziția chimică.

Fierberea prelungită poate duce la evaporarea alcoolului. În franceză se spune „vin chaud” (vin cald) la vinul fiert, în timp ce în engleză se spune „mulled wine”, unde „mulled” se referă la faptul că vinul este fiert cu zahăr și cu mirodenii. O rețetă de vin fiert din Anglia datează de la 1596 și se punea zahăr, scorțișoară, ghimbir, piper, nucșoară și cuișoare. Cele mai vechi dovezi scrise despre folosirea verbului „mull” – în sensul de a îndulci vinul și de a-l aromatiza – este de la 1618.

Citește întreg articolul pe Hotnews.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS