În vâltoarea vremurilor, tocmai se anunță noi majorări ale salariului minim pe economie. Bine, ar spune subiecții acestor venituri, bine, aș spune și eu, cetățean de bune intenții, bine, ar spune și beneficiarii de venituri calculate prin indexarea procentuală a acestui indicator financiar. Dar care este impactul asupra evoluției mediului de afaceri în viitor?
Premise.
Munca este unul din factorii de producție primari, potrivit teoriei economice. Ponderea muncii în activitățile generatoare de venit a fost dintotdeauna importantă, indiferent de tranziția de la munca fizică la munca intelectuală.
Societatea, prin intermediul statului, a simțit nevoia reglementării atât a timpului și condițiilor de muncă, dar și a nivelului minim de salarizare, menit a asigura un minim de condiții de viață muncitorilor. Așa a luat naștere salariul minim pe economie, ori, potrivit definiției legale actuale, salariul minim brut garantat pe țară în plată,indicator economic devenit extrem de important nu doar în România, ci în întreaga lume.
În România, sistemul de salarizare bugetară este croit și rotunjit în jurul acestui indicator, salariile funcționarilor din toate sectoarele de activitate fiind diferențiate prin indici aplicați acestui salariu.
Outsourcing
Outsourcing-ul, sau externalizarea, este un concept relativ nou în economia de piață, dezvoltat în anii 1990, care în esență definește achiziția de servicii sau bunuri de la terți furnizori în vederea înglobării acestora în activitatea proprie a unui antreprenor. Practic, outsourcing-ul este alternativa la producția in-house a respectivelor servicii sau bunuri, iar odată cu evoluția economiei de piață, acest concept a devansat utilizarea resursei proprii în producția de bunuri și servicii.
Dacă în privința furnizării de bunuri lucrurile sunt clare, în ce privește externalizarea muncii încă România nu a conceptualizat și conștientizat suficient în această privință.
Sistemul privat, mult mai adaptiv și pragmatic, a dezvoltat achiziția de resurse în sistem de externalizare, beneficiile resimțite fiind clare: eficiență, expertiză superioară, flexibilitate, costuri optimizate.
În ce privește sistemul public, acesta a fost din inerție mult mai reticent în externalizarea muncii, preferând în continuare să se axeze pe clasicele organigrame și state de funcții încărcate numeric și, de cele mai multe ori, dezechilibrate funcțional. A devenit axiomică situația în care diverse structuri funcționale din autorități și instituții publice susțin activitatea în mod efectiv prin câteva persoane, în timp ce colegi ai acestora au un aport mult diminuat la îndeplinirea sarcinilor respectivei structuri, fie cantitativ, fie calitativ, fie în mod conjunct. Cu toate acestea, sistemul s-a perpetuat, iar aceste situații au devenit o realitate omniprezentă.
Cui îi este frică de externalizare?
Externalizarea este o provocare nu doar pentru beneficiarii unor asemenea servicii, ci și din perspectiva furnizorilor.
Orice activitate generatoare de venituri este supusă reglementării juridice, atât prin prisma organizării și înregistrării titularului ca și agent economic, cât și din perspectivă fiscală. Microîntreprinderile, persoanele fizice autorizate constituie baza sistemului în materie, în special în activitățile economice în care munca este principalul factor de producție.
Este notoriu deja faptul că Europa occidentală a diminuat masiv contingentele de salariați, înlocuindu-i cu prestatorii de servicii în externalizare. Azi, în Franța, spre exemplu, cele mai mari firme de construcții au câțiva salariați, în special în sectorul administrativ, în timp ce lucrătorii în șantiere sunt în procent covârșitor contractați în regim de outsourcing, pe proiect.
Revenind la creșterea anunțată a salariului minim pe economie, este evident azi că transferul de responsabilitate către prestatorul muncii generează un randament optimizat în antreprenoriat.
Eficientizarea, optimizarea muncii au devenit incompatibile cu confortul unui loc de muncă stabil, astfel că outsourcing-ul apare ca o soluție actuală atât pentru beneficiarii, cât și pentru furnizorii de servicii.
De av. Răzvan-Florentin Socoteanu
