O dată la patru ani avem parte de un an bisect, ceea ce înseamnă că luna februarie are 29 de zile. Iată câteva curiozități, tradiții și superstiții legate de acest subiect.
Primul care a introdus o zi „bonus” în calendar o dată la patru ani a fost Iulius Caesar, în anul 46 î.Hr., înainte de calendele lui martie (24 februarie). Această zi a fost numită „bis sexto kalendas Martias” (de unde și numele de „zi bisectă”).
Deși bună, ideea lui Cezar avea o limită: erau prea multe zile bisecte și, chiar și cu noua regulă, calendarul adoptat nu coincidea cu calendarul solar.
Papa Grigore al XIII-lea a readus anul lucrurile în ordine. În 1582, el a decis să sară zilele de la 4 la 15 octombrie pentru acel an și să schimbe echinocțiul de primăvară înapoi la 21 martie. Calendarul gregorian, pe care îl folosim și astăzi, a stabilit că anii bisecți sunt doar cei divizibili cu patru, cu excepția anilor seculari, care sunt bisecți doar dacă sunt divizibili cu 400.
29 februarie, zi bună sau nu pentru o cerere în căsătorie?
Tradiţiile şi superstiţiile legate de 29 februarie diferă de la țară la țară. În unele țări se spune că dacă două persoane se căsătoresc pe 29 februarie, acel mariaj este sortit eşecului.
De asemenea, există ţări unde se spune că, pe 29 februarie, este momentul ideal ca o femeie să ceară un bărbat de soţ. Dacă bărbatul refuză, este obligat să-i cumpere cadouri.
Conform unei tradiții de origine anglo-saxonă, este permis ca femeile să ceară mâna iubitului lor (și nu invers) pe 29 februarie. Sfântul Patrick, la insistențele Sfintei Bridget, a fost cel care a acordat o dată pentru femeile care așteptau în zadar inelul. Bărbații care urmau să primească temuta întrebare pe 29 februarie nu puteau răspunde „nu”.
O altă legendă spune că regina Margareta a Scoției, la sfârșitul anilor 1200, a stipulat prin lege că bărbații care refuzau cererea în căsătorie pe 29 februarie trebuia să plătească o amendă. Data de 29 februarie nu era acceptată de calendarul englezesc și, prin urmare, „nu exista”. Fiind o zi fără statut legal, era permisă încălcarea convențiilor la această dată, astfel încât femeile puteau face pasul cel mare. În Europa de Nord, chiar și astăzi, bărbații care refuză o cerere în căsătorie în această zi trebuie să o compenseze pe logodnica lor cu mănuși sau haine.
În România, una dintre cele mai puternice superstiţii legate de data de 29 februarie spune că pe 29 februarie nu este bine să luăm decizii importante, pentru că acestea ar urma să se întoarcă împotriva noastră.
Născuți în ziua „greșită”
În prezent sunt aproximativ 4,1 milioane de persoane născute pe 29 februarie. Potrivit Guinness World Records, o familie irlandeză, familia Keogh, a „produs” trei generații de nașteri în ani bisecți în secolul XX: tată, fiu și nepoată. Există chiar și un club pentru cei care s-au născut în această zi: Honor Society of Leap Year Day Babies (Societatea de onoare a bebelușilor din anul bisect).
Cei născuți în acastă zi suflă în lumânare, în anii nebisecți, pe 28 februarie sau 1 martie. ?Probabilitatea de a naște pe 29 februarie este de una la 1.461.
Celebrități născute în an bisect: Compozitorul Gioacchino Rossini, Papa Paul al III-lea (în 1468), Bartolomeu I Patriarhul Constantinopolului (în 1940), pictorul Balthus (1908).
Capitalele anilor bisecți sunt orașele „gemene” Anthony, Texas și New Mexico. În fiecare an bisect, acestea organizează mari petreceri pentru cei născuți pe 29 februarie.
Citește și: Șofer arestat după ce a fost prins de două ori într-o zi beat la volan și a refuzat să facă analize
