Flăcările le-a distrus toată agoniseala, toată munca în câteva minute. Casa, reparată cu banii obţinuţi cu greu la muncă în străinătate, s-a mistuit în câteva zeci de minute. Au rămas cu ochii pustii privind la o ruină. Au rămas sub cerul liber. Trei oameni, mama, tata şi fiica de 14 ani au luptat cu mâinile goale cu flăcările. Au pierdut lupta şi acum stau pe la vecini. Focul le-a distrus casa, dar nu le-a putut distruge dreptul la o viaţa normală.
Focul întărește întotdeauna ceea ce nu poate distruge. Aşa este şi pentru familia Al Călini, a fost deznădăjduită după ce casa le-a fost făcută scrum. Şi-a văzut toată agoniseala distrusă de flăcări. A rămas cu răni pe corp şi în suflet. Şi le-a oblojit, s-a ridicat de jos cu speranţă în suflet. Speră în providenţă, speră în mâna întinsă de către semeni.
În ziua de 6 aprilie, casa familiei Al Călini din comuna mehedinţeană Gârla Mare s-a aprins de la un scurt circuit. Cu mâinile goale, Gheorghe, Gica şi fiica lor Georgiana au luptat cu focul. Au salvat cu greu câteva dintre bunurile din casă, restul a fost mistuit de flăcări. Au rămas cu hainele de pe ei şi pereţii înnegriţi de fum.
„Familie mea trece prin clipe grele. În noaptea de 5 spre 6 aprilie ne-a luat foc casa. S-a produs un scurt circuit, probabil, la o clocitoare conectată la priză. Nu am putut cumpăra pui, aşa că am folosit ouale din gospodaria noastra aşa cum facem în fiecare an. Flăcările ne-au trezit cu lumina lor când erau deja foarte mari. Tavanul casei nu este din plac turnată de beton, ci de OSB, fapt ce a dus la extinderea rapidă a acestora . Am încercat să stingem incendiul cu găleata, dar în zadar. Racordul la instalaţia de apă comunală a avut o problemă şi nu am reuşit să conectăm furtunul. Au venit pompierii de la Vânju Mare, dar nu am reuşit să salvăm mai nimic.Ne bucurăm că am scăpat cu viaţă şi că flăcările nu s-au întins şi la vecini. Încercând să ieşim din casă şi să stingem focul, am suferit arsuri, atât eu cât şi soţia. fetiţa noastră a avut un atac de panică. este şi ea arsă la mâini şi este speriată. Nu şi-a putut salva nici rechizitele şcolare. Este în clasa a-VIII-a, urmează să dea capacitatea şi este distrusă”, povesteşte cu lacrimi în ochi Gheorghe Al Călini.
Speranţa moare ultima
Bărbatul spune că a muncit în strainatate trei ani ca să strângă ban pe ban. S-a întors în ţară şi a refăcut casa bătrânească. Acum îşi mai pune speranţa în divinitate şi oamenii buni care îi vor sări în ajutor.
„Am pierdut tot, peste 20. 000 de euro investiţi. Au ramas doar pereţii. Electrocansicele, mobila, totul s-a dus. Am salvat doar câteva lucruri. În prezent suntem găzduiţi de nişte rude, dar nu vrem să stăm foarte mult pe capul lor. Am început să îndepărtăm molozul. Mă gândesc, că după pun folie, în locul acoperişului până ne ajută bunul Dumnezeu să-l refacem.Tinând cont că vremea e caldă, vom dormi în casa noastră aşa cum este, o ruină. Sper ca până la toamnă să pot strânge bani de acoperiş şi ceva mobilier. Eu lucrez ca îngrijitor la şcoală, soţia nu are serviciu şi este bolnava. Are diabet. Am speranţa ca ne vom redresa cumva. Sunt îngrijorat pentru fata care în două luni va susţine examenele de capacitate şi examen de admitere la liceu. A suferit un atac de panica, i-au ars o parte din rechizite, biroul, calculatorul pe care i-l cumpărasem anul trecut. Nădăjduim că bunul Dumnezeu ne va ajuta să biruim. Am speranţa în oamenii cu suflet mare că ne vor ajuta” , mai povesteşte Gheorghe Al Călini.
Pe lângă toate provocările vieții, se pare că această tragedie, venită peste noapte nu a transformat în scrum şi speranţa familiei Al Călini. Pentru familia Al Călini, „acasă” a dispărut în noaptea de 6 aprilie, dar comunitatea nu a rămas indiferentă faţă de soarta acestora, mobilizându-se în a-i ajuta cu cele necesare pentru reconstrucţia locuinţei.
Cei care doresc să contribuie, donaţiile pot fi făcute în următorul contul al cărui titular este tatăl
Gheorghe Al Calini, Comuna Garla Mare, judet Mehedinti,, strada Mihai Viteazul nr.35,telefon 0753 768384, cont IBAN :RO60 CECE C001 9463 5590 2511 deschis la CEC Bank.
